Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru PRETENȚIE

 Rezultatele 21 - 30 din aproximativ 35 pentru PRETENȚIE.

LOCK-OUT

LOCK - OUT - OUT subst . Închidere a unei întreprinderi și concedierea în masă a muncitorilor pe timp limitat pentru a - i forța pe muncitori să accepte anumite condiții ( renunțarea la grevă , renunțarea la pretenția de mărire a salariilor sau acceptarea reducerii lor , limitarea drepturilor sindicale etc . ) . [ Pr . : lóc - a ? t ] - Cuv .

 

MODEST

MODÉST , - Ă , modești , - ste , adj . 1. Care este lipsit de îngâmfare ; p . ext . moderat , cumpătat în purtare , în pretenții . 2. De proporții mici ; de valoare sau de importanță redusă ; lipsit de

 

MUCEA

MÚCEA s . m . art . Copil căruia îi curg mucii ( II ) ; p . ext . copilandru ; epitet dat unui tânăr care are pretenții nepotrivite cu vârsta . - Muc + suf . -

 

NACAFA

... NACAFÁ , nacafale , s . f . ( Înv . și reg . ) 1. Pretenție

 

NEPRETENȚIOS

NEPRETENȚIÓS , - OÁSĂ , nepretențioși , - oase , adj . Care este lipsit de pretenții ; modest , moderat , simplu . [ Pr . : - ți - os ] - Ne - +

 

OBIECȚIE

OBIÉCȚIE , obiecții , s . f . Argument pe care îl invocă cineva împotriva unei teze , a unei popuneri sau a unei pretenții ; observație prin care cineva își manifestă dezacordul față de ceva . [ Var . : obiecțiúne s .

 

PEDANT

PEDÁNT , - Ă , pedanți , - te , adj . , s . m . și f . 1. Adj . ( Despre oameni și manifestările lor ) Cu pretenții de erudiție și de competență deosebită ; meticulos ; minuțios peste măsură ; pedantic , pedantesc . 2. S . m . și f . Persoană care face mereu paradă de erudiția sa și care supără prin minuțiozitate exagerată în lucruri neînsemnate ; persoană deosebit de

 

PRETENȚIOS

PRETENȚIÓS , - OÁSĂ , pretențioși , - oase , adj . 1. Care are pretenții multe sau mari , care așteaptă sau pretinde mult ; exigent ; p . ext . mofturos , capricios . 2. Care vrea să dea impresia ( nejustificată ) de ceva deosebit , care vrea să pară sau crede despre sine mai mult decât este ; plin de sine , încrezut . 3. Care cere o atenție deosebită , însușiri speciale . [ Pr . : - ți -

 

PRETENȚIOZITATE

PRETENȚIOZITÁTE s . f . ( Rar ) Faptul de a avea pretenții exagerate . [ Pr . : - ți - o - ] - Pretențios + suf . -

 

RECONVENȚIONALĂ

RECONVENȚIONÁLĂ , reconvenționale , adj . Cerere reconvențională ( Jur . ; în sintagma ) = cerere prin care , într - un litigiu , pârâtul formulează pretenții împotriva reclamantului în legătură cu litigiul respectiv ; reconvențiune . [ Pr . : - ți -

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>