Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru PROVOCAT
Rezultatele 21 - 30 din aproximativ 557 pentru PROVOCAT.
SCANDÁL , scandaluri , s . n . 1. Zarvă , vâlvă produsă de o faptă reprobabilă , rușinoasă ; indignare , revoltă provocată de o asemenea faptă . 2. Întâmplare care tulbură ordinea publică ; faptă urâtă , rușinoasă , care provoacă
SCANDALÓS , - OÁSĂ , scandaloși , - oase , adj . Care provoacă sau este de natură să provoace indignare ; rușinos ,
STRICĂTÓR , - OÁRE , stricători , - oare , adj . 1. Care provoacă sau poate să provoace stricăciuni ; dăunător , vătămător , păgubitor . 2. Care corupe , pervertește . - Strica + suf . -
TĂIETÚRĂ , tăieturi , s . f . 1. Acțiunea de a tăia ; ( concr . ) locul unde s - a tăiat ceva ; spec . rană provocată de un instrument tăios . 2. Drum ( adâncit ) săpat de o apă în curgerea ei . 3. Croiala unei haine . 4. Teren despădurit pe care se mai văd încă butucii . 5. Fig . ( La pl . ) Senzație de durere asemănătoare cu aceea provocată de o tăiere ; junghiuri . 6. Ștersătură ; fragment , text șters sau anulat . 7. Porțiune , articol decupat dintr - o tipăritură . [ Pr . : tă - ie - ] - Tăia + suf . -
TETÁNIC , - Ă , tetanici , - ce , adj . 1. Care se referă la tetanos , care provoacă tetanosul sau care este provocat de tetanos . 2. Care se referă la
... TRAUMATIZÁ , traumatizez , vb . I . Tranz . 1. A provoca un traumatism ( 1 ) . 2. A zgudui profund din punct de vedere moral ; a provoca
TRÉMUR , tremure , s . n . 1. Mișcare involuntară , rapidă a corpului sau a unei părți a corpului , provocată de frig , de frică , de o boală etc . , tremurătură , tremurat ^1 , tremurici . 2. Mișcare , clătinare , zguduitură ușoară și repetată a unei plante , a unui lucru . 3. Vibrație a glasului , provocată de o emoție ( puternică ) ; vibrație a sunetelor executate cu un instrument
... f . Persoană care a ucis sau a încercat să ucidă pe cineva ; asasin , homicid ^1 . 2. Adj . Care provoacă ( sau poate provoca
... ÎMPĂTIMÍ , împătimesc , vb . IV . Tranz . ( Rar ) A face pe cineva să sufere , a provoca
ÎNDOIÉLNIC , - Ă , îndoielnici , - ce , adj . Care provoacă îndoială , care nu poate fi primit ca sigur ; dubios , echivoc ,
ÎNDUIOȘĂTÓR , - OÁRE , înduioșători , - oare , adj . Care provoacă înduioșare ; mișcător , impresionant , emoționant . [ Pr . : - du - io - ] - Înduioșa + suf . -