Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru SĂVÂRȘI
Rezultatele 21 - 30 din aproximativ 81 pentru SĂVÂRȘI.
CORP , corpuri , s . n . , ( I 3 ) și corpi , s . m . I. 1. Totalitatea organelor unei ființe vii ; organismul considerat ca un întreg anatomic și funcțional ; trup . 2. Partea principală a unui obiect , a unei construcții , a unei mașini etc . 3. ( Fiz . ) Agregat de molecule , porțiune de materie cu masă diferită de zero . 4. ( Jur . ; în sintagma ) Corp delict = obiect care a servit sau era destinat să servească la săvărșirea unei infracțiuni , obiect care poartă urmele unei infracțiuni sau asupra căruia s - a săvârșit infracțiunea , adus în justitie ca probă materială contra acuzatului . 5. ( In sintagma ) Corp de literă = lungimea paralelipipedului care formează piciorul literei , exprimată în puncte tipografice . II. 1. Totalitatea persoanelor care , prin funcție sau prin profesiune , formează o unitate deosebită , legal constituită . 2. ( Cu determinări introduse de prepozitia " de " ) Mare unitate militară , cuprinzând mai multe divizii , de obicei de aceeași categorie . Corp de aviație . 3. ( În sintagma ) Corp de legi = culegere de legi ;
CRIMINÁL^1 , criminaluri , s . n . ( Înv . ) Judecătorie , tribunal care judecă crimele ; p . ext . pușcărie , închisoare . CRIMINÁL^2 , - Ă , criminali , - e , adj . , s . m . și f . 1. Adj . Care conține o intenție nelegiuită , care constituie o crimă , referitor la crimă ; rău , dăunător . 2. S . m . și f . Persoană care a săvârșit o crimă ; criminalist ^
CRIMINALÍSTICĂ s . f . Știință care se ocupă cu cercetarea mijloacelor și cu elaborarea metodelor pentru prevenirea infracțiunilor , pentru examinarea probelor judiciare în vederea descoperirii infracțiunilor săvârșite și a
CRIMINALITÁTE s . f . Săvârșire de omoruri ; totalitatea infracțiunilor săvârșite pe un anumit teritoriu într - o anumită
CULPÁBIL , - Ă , culpabili , - e , adj . ( Despre o persoană ) Care a săvârșit un delict , care se află în culpă ;
DELINCVÉNȚĂ , delincvențe , s . f . 1. Fenomen social care constă în săvârșirea de delicte . 2. Totalitatea delictelor săvârșite , la un moment dat , într - un anumit mediu sau de către persoane de o anumită vârstă . [ Var . : delicvénță s .
DELINCVÉNT , - Ă , delincvenți , - te , s . m . și f . Persoană care a săvârșit un delict penal . [ Var . : delicvént , - ă s . m . și
DESĂVÂRȘÍT , - Ă , desăvârșiți , - te , adj . ( Adesea adverbial ) 1. Perfect . 2. ( Despre fapte , stări , procese etc . ) Deplin , complet , absolut . - De ^4 +
DESCALIFICÁ , descalífic , vb . I . Tranz . 1. A declara pe cineva nedemn de stima , de respectul altora ( din cauza unei fapte reprobabile pe care a săvârșit - o ) ; a dezonora . 2. A elimina o persoană sau o echipă dintr - o competiție sportivă pentru abateri de la regulament sau pentru comportare nesportivă . 3. Refl . A - și pierde calificarea ( profesională ) . - Des ^1 - +
... vb . I . Tranz . 1. A întrece pe cineva , a o lua cuiva înainte ; a depăși . 2. A săvârși
... EROÍSM s . n . Capacitatea de a săvârși