Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru SULTAN

 Rezultatele 21 - 30 din aproximativ 30 pentru SULTAN.

PAIC

PAÍC , paici , s . m . Soldat din garda personală a sultanului sau a domnilor țărilor

 

PEȘCHEGIU

PEȘCHEGÍU , peșchegii , s . m . Funcționar al seraiului care era însărcinat cu perceperea tributului și cu păstrarea darurilor făcute

 

POARTĂ

POÁRTĂ , porți , s . f . 1. Deschidere amenajată într - un zid , într - un gard etc . în care s - au prins cu balamale tăblii de lemn , de fier etc . pentru a permite accesul din interior în exterior și invers ; deschizătura împreună cu tăblița , cu balamalele etc . ; tăblia care închide deschizătura . 2. Ușă la intrarea principală a unei clădiri ; p . ext . casă , gospodărie . 3. Arcul pe care îl formează o conductă de aer comprimat traversând galeria unei mine . 4. Cadru format din două bare verticale unite la capătul de sus printr - o bară orizontală ( de care se prinde o plasă ) , instalat pe terenurile de sport , în care se urmărește introducerea mingii sau a pucului la unele jocuri sportive ( fotbal , handbal , hochei etc . ) . 5. Vale îngustă prin care o apă își deschide trecerea între două șiruri de munți ; pas , trecătoare , defileu . 6. ( Înv . ; în epoca suzeranității turcești asupra țărilor române ) Reședința , curtea sultanului sau a unui pașă ; p . ext . Imperiul

 

SERAI

SERÁI , seraiuri , s . n . 1. Palat al sultanului sau al marilor demnitari turci ; p . restr . apartament destinat cadânelor într - un palat turcesc . 2. ( Reg . ) Șură ,

 

SUBLIM

SUBLÍM , - Ă , sublimi , - e , adj . , s . n . 1. Adj . Care se ridică sau se află la o mare înălțime în ierarhia valorilor ( morale , estetice , intelectuale ) , la cel mai înalt grad de desăvârșire , de frumusețe ; măreț , superb , înălțător , minunat . Sublima Poartă = guvernul sultanului în vechiul Imperiu Otoman ; Poarta Otomană . 2. S . n . Forma cea mai înaltă a perfecțiunii ( în estetică , artă ) ;

 

SURGUCI

SURGÚCI , surguciuri , ( 1 ) s . n . , surguci , ( 2 ) s . m . 1. S . n . Panaș din pene ( de struț ) împodobit cu pene scumpe , purtat la turban sau la ișlic de sultani , de înalți demnitari turci sau de unii domni români . 2. S . m . Plantă erbacee cu frunzele divizate în numeroase segmente liniare și cu florile albăstrui - violete , roz , albe sau pestrițe , cultivată ca plantă ornamentală ( Consolida

 

TABLA-BAȘA

TABLÁ - BAȘÁ - BAȘÁ s . m . invar . ( Înv . ) Cal de paradă pe care sultanul îl dădea în dar unui domnitor român , la numirea

 

TALHÂȘCIU

TALHÂȘCÍU , talhâșcii , s . m . Demnitar la curtea otomană , care prezenta sultanului raportul marelui vizir și care transmitea firmanul împărătesc de numire a domnilor din țările

 

TOPUZ

... n . Buzdugan cu capul îmbrăcat în argint și bătut cu nestemate , care , împreună cu sabia , tuiul și calul împărătesc , constituia simbolul învestiturii domnești conferite de sultan

 

TURA

TURÁ , turale , s . f . Monogramă a sultanului otoman , care se aplica pe acte și pe monede , pentru a le autentifica ; p . gener . emblemă sau

 

<<< Anterioarele