Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru UTILA
Rezultatele 21 - 30 din aproximativ 63 pentru UTILA.
... unui țesut sau a unui organ . 2. A ațâța , a întărâta . 3. A produce un câmp magnetic util
EXPLOATÁ , exploatez , vb . I . Tranz . 1. A folosi , a pune în valoare o resursă ; a extrage o substanță utilă , un material folositor etc . în vederea realizării unor obiective economice . 2. ( În teoria marxistă ) A - și însuși fără echivalent o anumită cantitate de muncă străină , a acapara o parte din roadele muncii producătorilor nemijlociți de bunuri materiale . 3. A asupri , a prigoni , a oprima , a împila . 4. ( Fig . ) A trage folos ( în mod abuziv ) din ceva , a profita de ceva . A exploata slăbiciunile
EXPLOATÁT , - Ă , exploatați , - te , adj . , s . m . și f . 1. ( În teoria marxistă ) Adj . , s . m . și f . Persoană care suportă o exploatare ( 1 ) , care își vinde forța de muncă . 2. Adj . Care este asuprit , oprimat , prigonit , împilat . 3. Adj . ( Despre terenuri , mine , păduri etc . ) De unde se exploatează o substanță utilă , un material folositor ; care se află în exploatare . - V.
EXPLORÁRE , explorări , s . f . 1. Acțiunea de a explora și rezultatul ei ; explorație . 2. Complex de cercetări geologice care , în funcție de obiectul studiat și obiectivul urmărit , are drept scop stabilirea limitelor , a condițiilor de zăcământ , precizarea structurii , a calității unui corp de substanță minerală utilă etc . 3. Examen clinic sau de laborator efectuat pentru stabilirea diagnosticului unei
EXTRACTÍV , - Ă , extractivi , - e , adj . Care servește la extragerea unor substanțe
FLOTÁȚIE , flotații , s . f . 1. Procedeu de separare a mineralelor utile din minereuri sau a cărbunilor din steril . 2. Flotare (
... FOLOSITÓR , - OÁRE , folositori , - oare , adj . Care aduce folos , care este de folos , care servește unui scop ( bun ) ; util
FONOTECÁRE , fonotecări , s . f . Selecționare și racordare a părților utile ale fonogramelor înregistrate pe bandă de magnetofon sau pe film
FÓRȚĂ , forțe , s . f . I. 1. Capacitate pe care o au ființele vii de a depune un efort , de a executa acțiuni fizice prin încordarea mușchilor ; putere fizică , vigoare , tărie . 2. Tărie , putere . 3. Persoană înzestrată cu putere și cu energie , care acționează intens într - un anumit domeniu de activitate . 4. ( De obicei la pl . și urmat de determinarea " armată " ) Totalitatea unităților militare ale unui stat ; armată . 5. ( Ec . ; în sintagma ) Forță de muncă = capacitatea de muncă a omului , totalitatea aptitudinilor fizice și intelectuale care există în organismul omului și pe care el le pune în funcțiune atunci când îndeplinește o activitate socială utilă ; p . ext . totalitatea persoanelor care dispun de capacitate de muncă . II. 1. Energie existentă în natură . 2. ( Fiz . ; înv . ) Energie . III. 1. Putere de constrângere , violență . 2. ( În sintagma ) Caz de forță majoră = situație în care cineva nu poate acționa sau proceda așa cum ar dori , din cauza unor împrejurări
FORÁ , forez , vb . I . Intranz . A săpa găuri de sondă în vederea cercetării structurilor geologice , a explorării sau a exploatării unor zăcăminte de substanțe minerale
... FUNCȚIONÁL , - Ă , funcționali , - e , adj . 1. Care ține de o funcție , privitor la o funcție . 2. Util