Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru VERIFICA
Rezultatele 21 - 30 din aproximativ 37 pentru VERIFICA.
JÓJĂ , joje , s . f . 1. Indicator cu ajutorul căruia se verifică nivelul uleiului dintr - un recipient . 2. Scară gradată pentru măsurarea capacității unui
NERECEPȚIONÁT , - Ă , nerecepționați , - te , adj . 1. Care nu a fost luat în primire verificându - i - se calitatea . 2. Care nu a fost recepționat prin aparatură radio . [ Pr . : - ți - o - ] - Ne - +
... într - un grup etc . ; a determina numărul de elemente dintr - o mulțime ; a afla , a înregistra , a verifica numărul unui șir de obiecte etc . ; p . ext . ( pop . ) a socoti , a calcula . 2. A enunța pe rând un ...
NUMĂRÁT^2 , - Ă , numărați , - e , adj . Evaluat numeric , socotit , calculat , verificat ; p . ext . care se află în număr exact , fără nici o aproximație . V. număra . NUMĂRÁT^1 s . n . Numărare . - V.
PRÁCTIC , - Ă , practici , - ce , adj . 1. Care se poate executa sau care se efectuează în mod concret ; care se verifică prin practică și se poate aplica în viață ; care se bazează pe practică ; concret , real . 2. ( Despre oameni ) Care știe să se orienteze în viața de toate zilele , care știe să aplice cunoștințele la viața de toate zilele , care are simțul realității ; p . ext . îndemânatic , destoinic ,
PRÁCTICĂ , practici , s . f . 1. Practicare , p . ext . deprindere , obicei , rutină . 2. Activitate a oamenilor îndreptată spre crearea condițiilor necesare existenței societății , în primul rând spre producerea și crearea bunurilor materiale și a valorilor culturale ; metodă , procedeu aplicat și verificat efectiv . 3. Exercitare a unei profesiuni , a unei discipline , profesare a unei științe , a unei arte . 4. Aplicare și verificare efectivă a cunoștințelor teoretice dobândite într - un domeniu oarecare . Practică pedagogică . 5. ( Mai ales la pl . ) Ceremonie , manifestare exterioară de
... probă , la o încercare pentru a vedea dacă este corespunzător anumitor cerințe , unui anumit scop etc . ; a încerca , a verifica , a experimenta , a proba ( 1 ) . 3. A dovedi , a adeveri , a confirma , a proba ...
PROBÁT , - Ă , probați , - te , adj . 1. Încercat , verificat , experimentat . 2. Dovedit , arătat ,
RECEPȚIONÁ , recepționez , vb . I . Tranz . 1. A lua în primire o lucrare tehnică , un material etc . , verificându - le calitatea . 2. ( În radiodifuziune ) A recepta . [ Pr . : - ți -
RECÚRS , recursuri , s . n . 1. ( Jur . ) Cale de atac prin care se cere unei instanțe superioare să verifice legalitatea și temeinicia unei hotărâri judecătorești nedefinitive , în vederea anulării sau modificării ei . 2. ( Rar ) Referire ,
REVIZÓR , - OÁRE , revizori , - oare , s . m . și f . Persoană care revizuiește , care controlează , verifică aplicarea dispozițiilor legale și normative într - un sector de activitate ; spec . persoană care are calitatea și funcția de a face revizii