Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru VIBRAȚIE
Rezultatele 21 - 30 din aproximativ 54 pentru VIBRAȚIE.
KEVLÁR s . n . Material compozit foarte ușor , foarte rezistent la șoc și la coroziune , neinflamabil , care nu permite propagarea fisurilor și amortizează vibrațiile , folosit în aeronautică . - Denumire
... MANDOLÍNĂ , mandoline , s . f . Instrument muzical alcătuit dintr - o cutie de rezonanță boltită și din patru coarde metalice duble , care se pun în vibrație
... ca structură , care căptușesc , îmbracă , leagă , susțin sau delimitează anumite organe sau părți de organe ; piele subțire ; pieliță . 2. ( Fiz . ) Corp subțire flexibil , care prin vibrație , poate produce sau transmite sunete , fiind întrebuințat la telefon , la microfon și la alte aparate acustice sau de percuție . 3. Corp subțire folosit pentru a ...
MICROFÓN , microfoane , s . n . Aparat care transformă vibrațiile sonore în oscilații electrice , folosit în radioteleviziune și în
MICROFONÍE , microfonii , s . f . 1. Reacție acustică nedorită care apare între microfonul și difuzorul unui sistem electroacustic în condițiile unei amplificări mari sau ale amplasării acestora în încăperi necorespunzătoare din punct de vedere acustic . 2. Perturbație într - un sistem electroacustic datorată vibrației mecanice nedoritc a unor componente ale acestuia ; efect
... OSCILÁȚIE , oscilații , s . f . 1. Mișcare periodică alternativă și simetrică a unui corp în raport cu o anumită poziție a sa ; vibrație , pendulare , oscilare . 2. Variație periodică în timp a valorilor unei mărimi care caracterizează un sistem fizic , însoțită de o transformare a energiei ...
OTOLÍT , otolite , s . n . ( Anat . ) Corpuscul calcaros din urechea internă a vertebratelor sau din vezicula auditivă a nevertebratelor , care servește la formarea senzației de echilibru sau la transmiterea vibrațiilor
PLÁCĂ , plăci , s . f . 1. ( De obicei urmat de determinări care indică materia ) Bucată de material cu fețele plane și cu o grosime uniformă și mult mai mică decât celelalte două dimensiuni . 2. Disc de ebonită pe care se imprimă vibrațiile vocii sau ale unui instrument muzical , spre a fi apoi reproduse cu ajutorul gramofonului , al patefonului , al pick - up - ului . 3. ( Înv . ) Tăbliță de ardezie pe care învățau să scrie școlarii începători . 4. ( Tipogr . ) Foaie de metal pe care se imprimă literele . 5. ( Med . ) Proteză dentară mobilă . Placă dentară .
RĂSUNÁ , pers . 3 răsúnă , vb . I. Intranz . 1. A produce un sunet în mod repetat și prelung , a suna tare , a se auzi până departe ( sau de departe ) . 2. A se umple de sunete puternice ; a vui . 3. Fig . A da impresia că se mai aude , deși vibrațiile au încetat ; a produce rezonanță în sufletul cuiva , a avea ecou în inima
RECEPTÓR , - OÁRE , receptori , - oare , subst . , adj . 1. S . n . Sistem tehnic destinat să primească ( și să dirijeze ) un anumit material . 2. S . n . Aparat , instalație , mașină , dispozitiv destinate să primească energie de o anumită formă și să o transforme în energie utilă . Receptor telefonic = aparat care transformă oscilațiile curentului electric produs de un microfon telefonic în vibrații sonore similare mesajului transmis . Receptor radio = radioreceptor . 3. S . m . ( Fiziol . ) Organ care înregistrează anumite modificări ale mediului extern sau intern și transmite excitațiile la centrii nervoși . 4. Adj . ( Tehn . ) Care receptează , care primește ( o acțiune mecanică , un curent , un semnal
SEISMOGRÁF , seismografe , s . n . 1. Aparat care înregistrează grafic , în mod automat , momentul , durata și intensitatea mișcărilor seismice ; seismometru . 2. Aparat folosit în prospecțiuni geofizice , cu ajutorul căruia se înregistrează vibrațiile produse de anumite explozii subterane provocate în scopuri științifice . [ Pr . : se -