Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru VINDECĂ

 Rezultatele 21 - 30 din aproximativ 36 pentru VINDECĂ.

DOFTORI

... A îngriji un bolnav ( cu mijloace empirice ) ; a doftorici . 2. Refl . ( Despre bolnavi ) A se trata ; a se vindeca

 

DOFTORICI

... A îngriji un bolnav ( folosind mijloace empirice ) ; a doftori . 2. Refl . ( Despre bolnavi ) A se trata ; a se vindeca

 

DOFTOROAIE

DOFTOROÁIE , doftoroaie , s . f . ( Pop . ) 1. Femeie ( bătrână ) care vindecă bolile cu mijloace empirice . 2. Soție de doctor ( 1 ) ; femeie care practică medicina . - Doftor + suf . -

 

IZBĂVITOR

IZBĂVITÓR , - OÁRE , izbăvitori , - oare , s . m . și f . , adj . ( Pop . ) 1. S . m . și f . Persoană care izbăvește ; salvator , mântuitor . 2. Adj . Care izbăvește , vindecă . - Izbăvi + suf . -

 

LECUI

... se ) trata , a da sau a lua medicamente spre a ( se ) face sănătos ; p . ext . a ( se ) vindeca , a ( se ) însănătoși . 2. Refl . Fig . A nu mai dori cu nici un preț să facă ceva ( în urma unei întâmplări ...

 

LECUITOR

LECUITÓR , - OÁRE , lecuitori , - oare , adj . Care vindecă ; tămăduitor , vindecător . [ Pr . : - cu - i - ] - Lecui + suf . -

 

MÂNTUI

... Tranz . și refl . 1. ( Pop . ) A ( se ) salva ( dintr - o primejdie , din robie , de la moarte etc . ) . 2. ( Pop . ) A ( se ) vindeca ( de o boală ) . 3. ( În limbaj bisericesc ) A ierta sau a obține iertarea pentru păcatele săvârșite , a scăpa de ...

 

MÂNTUITOR

MÂNTUITÓR , - OÁRE , mântuitori , - oare , adj . 1. ( Adesea substantivat ) Care mântuie ( 1 ) , salvează . 2. ( Rar ) Care mântuie ( 2 ) , care vindecă ; tămăduitor . 3. ( În limbaj bisericesc ) Care mântuie ( 3 ) , izbăvește ( de păcate ) ;

 

MEDICAMENT

... MEDICAMÉNT , medicamente , s . n . Substanță naturală sau de sinteză utilizată pentru a vindeca

 

NERECUPERABIL

NERECUPERÁBIL , - Ă , nerecuperabili , - e , adj . l . Care nu poate sau nu trebuie să fie recuperat ; irecuperabil . 2. ( Despre ființe ) Care suferă de o boală nevindecabilă , p . ext . de un defect moral ce nu ( mai ) poate fi vindecat ; irecuperabil , incurabil . - Ne - + recuperabil ( după fr . non -

 

PANACEU

PANACÉU , panacee , s . n . Medicament despre care se credea odinioară că vindecă orice boală . [ Var . : ( înv . ) panacée s .

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>