Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru VRUTĂ

 Rezultatele 21 - 30 din aproximativ 206 pentru VRUTĂ.

ORĂȘENIE

ORĂȘENÍE , orășenii , s . f . ( Rar ) Orășenism . - Orășean + suf . -

 

ORĂȘENIME

ORĂȘENÍME s . f . ( Rar ) Locuitorii unui oraș , mulțime de locuitori ai unui oraș . - Orășean + suf . -

 

ORĂȘENISM

ORĂȘENÍSM , orășenisme , s . n . Fel de a fi , de a se comporta , de a vorbi specific unui orășean ; p . ext . comportare manierată , căutată , artificială . - Orășean + suf . -

 

ORĂȘENIZA

ORĂȘENIZÁ , orășenizez , vb . I . Refl . ( Rar ) A - și însuși felul de viață sau de comportare al orășenilor , a se adapta la viața orășenească , a deveni orășean ; a se urbaniza . - Orășean + suf . -

 

ORĂCĂIRE

ORĂCĂÍRE , orăcăiri , s . f . Acțiunea de a orăcăi și rezultatul ei ; orăcăit . V.

 

ORĂCĂIT

ORĂCĂÍT , orăcăituri , s . n . Acțiunea de a orăcăi și rezultatul ei ; strigăt caracteristic broaștei ; orăcăială , orăcăire . V.

 

ORĂDEANCĂ

ORĂDEÁNCĂ , orădence , s . f . Femeie născută și crescută în municipiul

 

ORĂSTICĂ

ORĂSTÍCĂ , orăstici , s . f . Numele a două plante erbacee din familia leguminoaselor , cu flori roșii - purpurii la început , apoi albastre ; măzăriche neagră ( Lathyrus niger și vernus ) . [ Var . : orăștícă s . f . ] - Et .

 

VAȘETĂ

VAȘÉTĂ s . f . Piele de taurine tăbăcită

 

ORĂȘEANCĂ

ORĂȘEÁNCĂ , orășence , s . f . Locuitoare a unui oraș ; orășeană . - Orășean + suf . -

 

ORĂȘENEȘTE

ORĂȘENÉȘTE adv . În felul orășenilor , ca orășenii . - Orășean + suf . -

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>