Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ARMĂ
Rezultatele 201 - 210 din aproximativ 223 pentru ARMĂ.
SUBLOCOTENÉNT , sublocotenenți , s . m . Cel mai mic grad de ofițer în armată ; persoană care are acest grad . - Sub ^1 - + locotenent ( după fr . sous -
SÚLIȚĂ , sulițe , s . f . 1. Armă de atac formată dintr - o prăjină de lemn terminată cu un vârf de fier ascuțit , folosită mai ales în antichitate și în evul mediu ; lance . 2. Fig . ( Pop . ) Unitate de măsură a timpului , egală cu circa o oră și jumătate , calculată după spațiul străbătut de un astru pe cer , începând de la răsăritul lui . [ Pl . și :
SUPÚNE , supún , vb . III . Tranz . 1. A lua , a aduce sub stăpânire sau în puterea sa ( prin forță armată ) ; a cuceri , a subjuga . 2. A constrânge pe cineva să suporte un lucru , să accepte o situație . 3. A prezenta cuiva un lucru spre cunoștință , apreciere sau hotărâre . 4. ( Înv . și reg . ) A așeza , a pune
SÚRLĂ , surle , s . f . 1. Instrument muzical popular de suflat , în formă de fluier , cu mai multe orificii și cu ancie dublă , întrebuințat în trecut mai ales în armată . 2. ( Reg . ) Râtul porcului ; p . ext . porc . 3. Colibă ( în câmp ) , de obicei improvizată , de formă conică , construită din pari de lemn și acoperită cu stuf , paie , fân sau
TÉHNIC , - Ă , tehnici , - e , adj . , s . f . I. Adj . Care aparține tehnicii ( II ) , privitor la tehnică . II. S . f . 1. Totalitatea uneltelor și a practicilor producției dezvoltate în cursul istoriei , care permit omenirii să cerceteze și să transforme natura înconjurătoare cu scopul de a obține bunuri materiale . 2. Totalitatea procedeelor întrebuințate în practicarea unei meserii , a unei științe etc . 3. ( Mil . ; în sintagma ) Tehnică de luptă = totalitatea mijloacelor de luptă și auxiliare cu care sunt înzestrate forțele
TEMÉI , temeiuri , s . n . 1. Lucrul sau partea cea mai importantă din ceva ; temelie , fundament , bază . 2. Motiv , pricină , cauză ; prilej . 3. ( Pop . ) Toi , miez , mijloc ( al unei acțiuni , al unui interval de timp ) . Temeiul nopții . 4. ( Înv . ) Grosul unei
TIRÁNT , tiranți , s . m . Element de construcție confecționat din cabluri , lanțuri , bare de oțel sau din beton armat , care are rolul de a prelua forțe de
TOMAHAWK s . n . Armă de luptă ( în formă de măciucă , apoi de topor ) folosită de indienii din America . [ Pr . : tómăhoc ] - Cuv .
TOPORÍȘCĂ , toporiști , s . f . Topor cu coadă scurtă ( folosit altădată și ca armă de
TRĂGĂTÓR , - OÁRE , trăgători , - oare , adj . , subst . I. Adj . ( Despre vite ) Care efectuează o tracțiune ; de muncă , de povară . II. S . m . și f . 1. Persoană care trage ceva . 2. Persoană ( în special ostaș ) care trage cu o armă de foc ; trăgaci ( 2 ) . 3. Persoană care emite o trată . III. S . f . 1. Fiecare dintre cele două curele care leagă scările de șa . 2. Un fel de scăunel cu o deschizătură în care se bagă călcâiul cizmei , spre a o descălța . IV. S . n . Instrument de desen folosit la trasarea cu tuș a liniilor . - Trage + suf . -
TRAVÉRSĂ , traverse , s . f . Grindă de fier , de lemn , de beton armat etc . , așezată transversal pe axa longitudinală a unei construcții sau a unui sistem tehnic și folosită ca piesă de rezistență la construirea scheletului unei clădiri , al unui pod , al unei mașini