Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru CELUI
Rezultatele 201 - 210 din aproximativ 294 pentru CELUI.
... PERPLEXITÁTE s . f . Stare a celui
... PICOTEÁLĂ , picoteli , s . f . Faptul de a picoti ; starea celui
PIÉLE , piei , s . f . 1. Țesut conjunctiv - epitelial care acoperă întreaga suprafață a corpului animalelor vertebrate și a celor mai multe dintre nevertebrate ; spec . epiderma omului . 2. Piele ( 1 ) jupuită de pe un animal ( și prelucrată ) ; spec .
... PIROTEÁLĂ , piroteli , s . f . Faptul de a piroti ; stare a celui
PÍTIC^1 , pitice , adj . Jocuri pitice ( În sintagma ) = jocuri care aveau loc din patru în patru ani la Delfi , în Grecia antică , în cinstea zeului Apolo . PITÍC^2 , - Ă , pitici , - ce , subst . , adj . 1. S . m . și f . Individ care aparține unor populații din Africa centrală , cu statura mult inferioară celei mijlocii , pigmeu ; persoană a cărei statură este ( foarte ) mică , datorită unor tulburări endocrine , unor carențe alimentare etc . ; p . gener . persoană de statură ( foarte ) mică . 2. S . m . Fig . Om lipsit de calități , de merite , de valoare ; pigmeu . 3. S . f . ( Astron . ; în sintagmele ) Pitică albă = stea aflată în stadiul relativ final al evoluției sale , caracterizată printr - o densitate mare , luminozitate mică și prin scăderea treptată a temperaturii , fiind lipsită de surse de energie internă . Pitică roșie = stea aflată în stadiul absolut final al evoluției sale , caracterizată prin temperaturi efectiv coborâte și prin luminozitate foarte mică . 4. Adj . ( Despre oameni și animale ) De statură foarte mică , scund ,
PIVOTÁ , pivotez , vb . I . Intranz . 1. ( Tehn . ; despre două corpuri în contact ; la pers . 3 ) A se roti în jurul unui ax perpendicular pe un plan tangent , comun celor două corpuri în punctul de contact . 2. Spec . ( Mil . ) A executa o mișcare de rotație în jurul unui militar , al unei formații
PLAI , plaiuri , s . n . 1. Versant al unui munte sau al unui deal ; creastă , culme , vârf al unui munte sau al unui deal ; p . gener . munte , deal mare . 2. Regiune de munte sau de deal aproape plană , acoperită în general cu pășuni . 3. Drum ( sau cărare ) care face legătura între poala și creasta unui munte ; potecă . 4. Regiune , ținut ; ( la pl . ) meleaguri . 5. Subîmpărțire administrativă a județelor și a ținuturilor ( mai ales a celor de munte ) în evul mediu , în Țara Românească ; plasă . - Et .
PLANȘÉTĂ , planșete , s . f . 1. Placă dreptunghiulară făcută din lemn sau din metal și folosită ca suport pentru desen sau pentru diferite lucrări tehnice . 2. ( Top . ; în sintagma ) Planșetă topografică = aparat utilizat pentru trasarea pe un plan , fără calcule prealabile , a unor figuri asemenea celor de pe teren . 3. ( Mar . ; în sintagma ) Planșetă de vânt = instrument folosit la bordul unei nave pentru a determina direcția și viteza vântului . 4. Scândură lată pe care se întind cu vergeaua foile de
PLATONÍSM s . n . Concepție filozofică idealist - obiectivă a lui Platon și a adepților săi , după care lumea ideilor ar fi singura realitate adevărată , iar lumea materială o copie sensibilă și schimbătoare a celei
PLIOCÉN , - Ă , plioceni , - e , adj . , s . n . 1. Adj . Care aparține celei de - a doua epoci a neogenului , care se referă la această epocă . 2. S . n . A doua epocă a neogenului , situată intre miocen și perioada cuaternară , reprezentată , în partea de vest a Europei , prin depozite marine , iar în cea de est prin depozite lacustre . 3. S . n . Serie de straturi geologice din pliocen ( 2 ) . [ Pr . : pli -
PLUTOCRAȚÍE , plutocrații , s . f . Formă de guvernare în care puterea de stat este concentrată în mâinile celor mai