Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru CELULĂ
Rezultatele 201 - 210 din aproximativ 262 pentru CELULĂ.
PECTÍNĂ , pectine , s . f . ( La pl . ) Clasă de compuși organici care se găsesc în țesuturile celulelor vegetale și care , prin amestecare cu apă și prin fierbere , capătă forma unei gelatine , fiind folosiți în industria alimentară , farmaceutică și în cosmetică ; ( și la sg . ) compus organic vegetal din această
PIGMÉNT , pigmenți , s . m . 1. Substanță colorată naturală produsă de celulele plantelor și animalelor și care colorează în mod specific țesuturile sau lichidele organice ale acestora . 2. Particulă solidă , colorată , insolubilă în mediul în care este suspendată , întrebuințată în industrie pentru
PIGMENTÁ , pigmentez , vb . I . 1. Refl . ( Despre celule , țesuturi , părți ale plantelor și ale animalelor ) A se colora prin pigmenți ( 1 ) care se formează prin acțiunea soarelui , în urma unor tulburări funcționale etc . 2. Tranz . A colora cu pigmenți ( 2 ) fibre textile , țesături
PIGMENTÁR , - Ă , pigmentari , - e , adj . ( Rar ; despre celule , țesuturi etc . )
PIGMENTÁT , - Ă , pigmentați , - te , adj . ( Despre celule , țesuturi etc . ) Colorat într - un anumit fel prin pigmenți ; care conține pigmenți . - V.
PLÁNTĂ^2 , plante , s . f . Față inferioară a piciorului , ușor boltită , care ia contact cu solul ; talpa piciorului . PLÁNTĂ^1 , plante , s . f . Nume generic dat organismelor vegetale , cu o organizare mai simplă decât a animalelor și care își extrag hrana prin rădăcini , caracterizându - se prin prezența clorofilei , prin faptul că membrana celulei este formală din celuloză și , în cazul speciilor superioare , prin alcătuirea corpului din rădăcină , tulpină și frunze ; p . restr . vegetală , mai ales erbacee , cultivată de om sau care crește în mod natural și este utilă
... PLASMALÉMĂ , plasmaleme , s . f . ( Bot . ) Peliculă fină , semipermeabilă , a protoplasmei , care se află sub membrana celulozică și care reglează schimburile dintre celulă
PLASMÍDĂ , plasmide , s . f . ( Biol . ) Formațiune de acid dezoxiribonucleic prezentă în citoplasma celulelor , larg folosită în ingineria genetică , în clonare
... PLASMOCÍT , plasmocite , s . n . ( Biol . ) Celulă
PLASMODÉSME s . f . pl . ( Biol . ) Prelungiri citoplasmatice care unesc celulele unele cu altele și ușurează schimburile de substanță dintre
PLASTIDÓM , plastidomuri , s . n . ( Bot . ) Totalitatea plastidelor incluse în citoplasma