Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru DEOSEBI

 Rezultatele 201 - 210 din aproximativ 230 pentru DEOSEBI.

STRĂLUCI

STRĂLUCÍ , strălucesc , vb . IV . Intranz . 1. A luci puternic , a răspândi , a emite , a reflecta o lumină vie . 2. Fig . ( Despre oameni ) A se remarca , a se distinge în mod deosebit , a face o puternică impresie ( prin calitățile sale ) . - Stră +

 

SUBJUGĂTOR

SUBJUGĂTÓR , - OÁRE , subjugători , - oare , adj . ( Rar ) Care subjugă ; fig . care cucerește prin însușiri deosebite , care farmecă . - Subjuga + suf . -

 

SUPERCARBURANT

SUPERCARBURÁNT , supercarburanți , s . m . Carburant de calitate

 

SUPERHORMON

SUPERHORMÓN , superhormoni , s . m . ( Biol . ) Substanță hormonală deosebit de activă biologic . - Super - +

 

SUPERIOR

SUPERIÓR , - OÁRĂ , superiori , - oare , adj . 1. Care ocupă un loc în spațiu deasupra altuia ; de sus . 2. Care are sau ocupă un rang sau o demnitate mai mare în raport cu altcineva . 3. Care este de calitate mai bună ; care se distinge de ceilalți prin merite deosebite . [ Pr . : - ri -

 

SUPIN

SUPÍN , supine , s . n . Mod nepersonal al unui verb , precedat în mod obligatoriu de una dintre prepozițiile " de " , " la " etc . , având aceeași formă ca participiul trecut , de care se deosebește prin aceea că nu este

 

SUPRAABUNDENT

SUPRAABUNDÉNT , - Ă , supraabundenți , - te , adj . Foarte abundent , deosebit de abundent . [ Pr . : - pra - a - ] - Supra - + abundent ( după fr .

 

SUSCEPTIBILITATE

SUSCEPTIBILITÁTE , susceptibilități , s . f . 1. Faptul de a fi susceptibil ( 1 ) ; creștere bolnăvicioasă a sensibilității psihice ; caracter susceptibil . 2. Predispoziție deosebită a unor ființe de a reacționa la anumiți agenți externi . 3. Capacitate a unui corp sau a unui sistem de a suferi anumite modificări sub influența agenților externi sau

 

TALENT

TALÉNT , talente , s . n . Aptitudine , înclinare înnăscută într - un anumit domeniu ; capacitate deosebită , înnăscută sau dobândită , într - o ramură de activitate , care favorizează o activitate

 

TIMBRU

TÍMBRU , timbre , ( 1 ) ( 2 , 3 ) timbruri , s . n . 1. Imprimat de dimensiuni mici , emis de stat sau de o instituție special autorizată , care se lipește pe acte oficiale sau pe scrisori și care reprezintă un impozit sau o taxă ; taxă reprezentând valoarea unui timbru ( 1 ) și care este plătită direct unei administrații publice . 2. Însușire a sunetului muzical datorită căreia se deosebesc între ele sunetele de aceeași înălțime și intensitate provenite de la surse diferite . 3. ( Înv . ) Clopot ,

 

TIRADĂ

TIRÁDĂ , tirade , s . f . 1. ( Adesea fig . ) Parte dintr - un discurs în care oratorul dezvoltă pe larg ( și cu emfază ) o idee , o teză . 2. Fragment dintr - o operă literară ( dramatică ) , de întindere mai mare , caracterizată printr - o deosebită intensitate afectivă , spus fără întrerupere de unul dintre

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>