Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru DOUA
Rezultatele 201 - 210 din aproximativ 1408 pentru DOUA.
RĂSCRÚCE , răscruci , s . f . 1. Loc unde se încrucișează sau de unde se separă două sau mai multe drumuri ; răspântie . 2. Fig . Moment hotărâtor în viața unui om , a unui popor etc . ; cotitură . 3. Parte a carului de care se prind șleaurile . 4. Cruce de lemn care împarte o fereastră în mai multe despărțituri . 5. Parte a vârtelniței formată din două stinghii încrucișate de care sunt prinse fofezele ; fofelniță . - Răs - +
RĂSTÍMP , răstimpuri , s . n . Durată ( limitată ) de timp ; interval între două perioade sau între două momente diferite ;
RĂZBOÍ^3 , războiesc , vb . IV . Refl . recipr . ( Și fig . ) A purta război ^1 , a se lupta , a se bate . RĂZBÓI^2 , războaie , s . n . 1. Mașină de lucru folosită pentru confecționarea țesăturilor din fibre textile . 2. Unealtă casnică de țesut ; argea , stative . RĂZBÓI^1 , războaie , s . n . Conflict armat ( de durată ) între două sau mai multe grupuri , categorii sociale sau state , pentru realizarea unor interese economice și politice ; răzbel . Război civil = luptă armată între două sau mai multe grupări politice de orientări diferite din interiorul unui stat în vederea schimbării ordinii politice și de stat sau pentru menținerea celei existente . Război rece = stare de încordare , de tensiune în relațiile internaționale , provocată de politica de ostilitate a unor state față de altele , care nu ia totuși forma unui conflict armat . Război psihologic = stare de tensiune , de hărțuială nervoasă , psihică , inițiată și întreținută cu scopul de a zdruncina moralul forțelor adverse și de a demoraliza populația . Stare de război =
RADIOTELEFONÍE s . f . Sistem de comunicație telefonică radioelectrică , în ambele sensuri , cu ajutorul a două posturi de radioemisiune și a două posturi de radiorecepție . [ Pr . : - di -
RESÚRSĂ , resurse , s . f . 1. Rezervă sau sursă de mijloace susceptibile de a fi valorificare într - o împrejurare dată . 2. Durată de timp în ore de zbor admisă pentru utilizarea normală a unui avion între două reparații generale sau între două
RÍMĂ , rime , s . f . Repetare a sunetelor finale în două sau în mai multe versuri ( începând cu ultima silabă accentuată ) ; p . ext . potrivire a sunetelor finale a două
RINOCÉR , rinoceri , s . m . Nume dat la două genuri de mamifere pahiderme imparicopitate mari din Africa și Asia , cu pielea aproape lipsită de păr , cu unul sau cu două coarne în frunte ; animal din aceste
ROST , rosturi , s . n . 1. Sens , înțeles , tâlc ; scop , menire , justificare , motivare . 2. Mod de a - și întocmi viața ; stare , situație socială , materială , familială ; p . ext . gospodărie . 3. Mod , fel de organizare a unei activități ; ordine după care se desfășoară o acțiune ; plan de desfășurare , de executare a ceva . 4. Spațiu în formă de unghi , format la războiul de țesut între firele de urzeală ridicate de ițe și cele rămase jos , prin care se trece suveica cu firul de bătătură . 5. Spațiu îngust lăsat între două construcții alăturate sau între două părți ale unei construcții , pentru a permite mișcarea lor relativă sub acțiunea forțelor interioare sau a variațiilor de temperatură . Rost de etanșare . Rost de lucru . 6. ( Înv . ) Gură ; ( azi livr . ) grai ,
SÂN , sâni , ( 1 ) s . m . , sânuri , ( 2 , 3 , 4 , 5 , 6 , 7 ) s . n . 1. S . m . Fiecare dintre cele două mamele ale femeii ; piept . 2. Partea dinainte a corpului omenesc care se află între cele două brațe și care formează exteriorul bombat al pieptului ; piept , torace . 3. S . m . Parte a cămășii sau a bluzei care acoperă pieptul ; spațiul dintre piept și cămașă sau bluză ( în care se pot ține lucruri ca într - o pungă ) . 4. S . n . Locul din corpul femeii unde se formează și în care este purtat fătul ; pântece . 5. S . n . Piept , inimă ( socotite ca sediu al sentimentelor ) ; suflet . 6. S . n . Fig . Parte interioară , parte centrală ; interior , mijloc , centru , miez . Sânul pământului . 7. S . n . Fig . ( Geogr . ; înv . ) Golf ^2 . [ Var . : ( înv . și reg . ) sin s . m . și
SCÁRĂ , scări , s . f . I. 1. Obiect ( de lemn , de fier , de frânghie etc . ) alcătuit din două părți laterale lungi și paralele , unite prin piese paralele așezate transversal la distanțe egale și servind pentru a urca și a coborî la alt nivel . 2. Element de construcție alcătuit dintr - un șir de trepte de lemn , marmură , piatră etc . ( cu balustradă ) , servind pentru comunicarea între etaje , între o clădire și exteriorul ei etc . ; ( la pl . ) trepte . 3. Fiecare dintre cele două inele prinse de o parte și de alta a șeii , în care călărețul își sprijină piciorul . II. 1. Succesiune , șir , serie ordonată de elemente ( mărimi , cifre etc . ) așezate în ordine crescândă , descrescândă sau cronologică , servind la stabilirea valorii a ceva . 2. Serie de diviziuni la unele aparate și instrumente ( termometru , barometru etc . ) , formând o linie gradată , cu ajutorul căreia se face determinarea unei mărimi prin deplasarea unei părți mobile . 3. Linie gradată care reproduce în mic unitățile de măsură și care servește la măsurarea distanțelor sau a cantităților cuprinse într - o hartă , într - un plan , într - un desen . 4. ( În expr . ) Pe ( o ) scară întinsă ( sau largă ) = în măsură mare , ...
SCHIMBĂTÓR , - OÁRE , schimbători , - oare , adj . , s . n . I. Adj . Care se schimbă ( ușor , repede ) ; nestatornic , variabil , schimbăcios . II. S . n . 1. Sistem tehnic sau fizico - chimic care permite să se modifice valoarea mărimilor caracteristice altui sistem tehnic sau fizico - chimic , direcția mersului unui vehicul etc . 2. Aparat sau agent ( chimic , fizic etc . ) care permite schimbul de substanțe , de energie , de căldură între două medii . 3. ( În sintagma ) Schimbător de cale = instalație care leagă între ele două sau mai multe linii de cale ferată , servind la trecerea unui vehicul de pe o linie pe alta . - Schimba + suf . -