Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ELEMENT
Rezultatele 201 - 210 din aproximativ 810 pentru ELEMENT.
CLÉMĂ , cleme , s . f . Dispozitiv cu ajutorul căruia se asamblează laolaltă două sau mai multe piese sau elemente , astfel încât această îmbinare să reziste la solicitări relativ
CLIPS , clipsuri , s . n . 1. Obiect de podoabă ( agrafă , broșă , cercel ) care se prinde cu un fel de clapă sau cu un ac cu arc . 2. Piesă formată din două elemente , care se asamblează și se desfac cu
... CLOR s . n . Element
... CLORÚRĂ , cloruri , s . f . Sare a acidului clorhidric ; combinație a clorului cu un element
... COBÁLT s . n . Element chimic metalic foarte dur , alb - argintiu , întrebuințat la fabricarea unor oțeluri speciale , în radioterapie etc . , iar sărurile sale la colorarea în albastru a obiectelor ...
... COEFICIÉNT , coeficienți , s . m . 1. Element constant într - o expresie matematică , care multiplică o mărime variabilă . 2. Mărime care indică sau caracterizează o anumită proprietate a unui corp sau ...
COERÉNȚĂ , coerențe , s . f . 1. Legătură strânsă ( și armonioasă ) între părțile sau elementele unui întreg . 2. ( Fiz . ) Proprietatea mai multor unde de a avea aceeași lungime și diferențe de fază constante în timp . [ Var . : coherénță s .
COERÉNT , - Ă , coerenți , - te , adj . 1 Care se compune din elemente strâns legate ( și armonizate ) între ele ; închegat . 2. ( Fiz . ; despre unde ) Care are aceeași lungime și diferențe de fază constante în timp . [ Var . : coherent , - ă
COEZIÚNE , coeziuni , s . f . 1. Proprietate a elementelor constitutive ale substanțelor solide , lichide și gazoase de a se menține unite , datorită forțelor care se exercită între atomii sau între moleculele lor . 2. Fig . Legătură internă strânsă . [ Pr . : - zi -
COLÁJ , colaje , s . n . Procedeu artistic care constă în compunerea unui tablou prin lipirea laolaltă a unor elemente eterogene ; p . ext . tablou realizat prin acest
... COLÍER , coliere , s . n . 1. Șirag , salbă , colan de mărgele , de pietre scumpe etc . care se poartă în jurul gâtului . 2. Element de legătură , de obicei metalic , de forma unui inel sau a unei brățări , folosit pentru prinderea laolaltă a unor piese . [ Pr ...