Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru FI IN STARE
Rezultatele 201 - 210 din aproximativ 250 pentru FI IN STARE.
... RECONSTITUÍRE , reconstituiri , s . f . Acțiunea de a reconstitui și rezultatul ei . 1. Recompunere . 2. Refacere a unor acte de stare civilă pierdute , distruse sau aflate în străinătate , de unde nu pot fi
... SUGRUMÁT , - Ă , sugrumați , - te , adj . 1. Strâns de gât , gâtuit ; ucis prin sufocare . 2. Fig . Copleșit , chinuit , frământat de o stare sufletească . 3. Fig . ( Despre voce , rostire ) Care nu poate fi
ILÚZIE , iluzii , s . f . 1. Percepție falsă a unui obiect prezent înaintea ochilor , determinată de legile de formare a percepțiilor sau de anumite stări psihice sau nervoase . 2. Fig . Situație în care o aparență sau o ficțiune este considerată drept realitate ; speranță neîntemeiată , dorință neîndeplinită ; amăgire ;
INERȚÍE , inerții , s . f . 1. ( Fiz . ) Proprietate a corpurilor de a - și păstra starea de repaus sau de mișcare în care se află atât timp cât nu sunt supuse acțiunii unei forțe exterioare . 2. Proprietate a unui sistem fizico - chimic sau tehnic de a reacționa slab sau cu întârziere la acțiunea factorilor externi . 3. Fig . Tendința unei persoane sau a unei colectivități de a rămâne în repaus , în inactivitate ; lipsă de energie , indolență , apatie . 4. ( Med . ; în sintagma ) Inerție uterină = lipsă de contracție și retractare a mușchiului uterin după
... IRITÁT , - Ă , iritați , - te , adj . 1. Care se află în stare
... PATERNITÁTE s . f . 1. Starea , calitatea de tată ; rudenie de sânge între părinte și copilul său , faptul de a fi
... ACREÁLĂ , acreli , s . f . 1. Proprietatea de a fi acru ; gust acru , înțepător ; acrime . 2. ( Concr . ) Mâncare , băutură cu gust acru . 3. Fig . Stare
... 1. Care a fost înlăturat de la o moștenire . 2. Fig . ( Adesea substantivat ) Lipsit de bunurile , de bucuriile vieții ; care se află în stare
... EXCLUSIVITÁTE , exclusivități , s . f . Stare
INCONȘTIÉNT , - Ă , inconștienți , - te , adj . , s . n . I. Adj . 1. Care nu este conștient , care nu știe ce face , care și - a pierdut cunoștința ( ca urmare a unei stări patologice ) . 2. ( Adesea adverbial ) Care nu are o atitudine conștientă față de realitatea înconjurătoare ; fără minte , fără judecată . II. S . n . Activitate psihică a omului de care el nu - și dă seama , totalitate a fenomenelor psihice care scapă conștiinței . [ Pr . : - ști -
... RECONDIȚIONÁ , recondiționez , vb . I . Tranz . ( Tehn . ) A readuce în stare de funcționare ( prin reparații , renovări etc . ) ; p . ext . a reface , a repara pentru a putea fi