Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru OCUPAT

 Rezultatele 201 - 210 din aproximativ 595 pentru OCUPAT.

ERGONOMIE

ERGONOMÍE s . f . Disciplină care se ocupă cu studiul condițiilor de muncă în vederea realizării unei adaptări optime a omului la

 

ERPETOLOG

ERPETOLÓG , - Ă , erpetologi , - ge , s . m . și f . Specialist naturalist care se ocupă cu studiul

 

ERPETOLOGIE

ERPETOLOGÍE s . f . Parte a științelor naturii care se ocupă cu studierea

 

ESPERANTIST

ESPERANTÍST , - Ă , esperantiști , - ste , adj . , s . m . și f . ( Persoană ) care se ocupă de studiul limbii esperanto ; specialist în

 

ETIC

ÉTIC , - Ă , etici , - ce , s . f . , adj . 1. S . f . Știință care se ocupă cu studiul teoretic al valorilor și condiției umane din perspectiva principiilor morale și cu rolul lor în viața socială ; totalitatea normelor de conduită morală corespunzătoare ; morală . 2. Adj . Privitor la etică ( 1 ) , de etică , bazat pe etică , conform cu etica ;

 

ETICIAN

ETICIÁN , - Ă , eticieni , - e , s . m . și f . Persoană care se ocupă cu etica , specialist în etică . [ Pr . - ci - an ] - Etică + suf . -

 

ETNOGRAF

ETNOGRÁF , - Ă , etnografi , - e , s . m . și f . Specialist care se ocupă cu

 

ETNOLOGIE

ETNOLOGÍE s . f . Disciplină care se ocupă cu studierea liniilor directoare ale structurii și evoluției

 

EXPANSIBIL

EXPANSÍBIL , - Ă , expansibili , - e , adj . Care tinde să ocupe un spațiu sau o suprafață din ce în ce mai mare ; ( despre gaze ) care se poate

 

EXPONOMETRIE

EXPONOMETRÍE s . f . 1. Capitol al opticii fotografice care se ocupă cu studiul duratei de expunere a materialelor fotografice . 2. Tehnică a construirii și folosirii

 

EXTREM

EXTRÉM , - Ă , extremi , - e , adj . , subst . I. Adj . 1. Foarte mare , exagerat . 2. Foarte grav . 3. Așezat în punctul cel mai îndepărtat , la capăt , la vârf , la margine . 4. Care are cea mai mare sau cea mai mică dintre valorile pe care le poate avea o mărime . II. S . f . 1. Margine , limită , capăt ( foarte îndepărtat ) 2. Valoarea cea mai mare sau cea mai mică a unei mărimi . 3. Jucător care ocupă locul lateral cel mai înaintat din stânga sau din dreapta într - o echipă de fotbal , de handbal sau de hochei . III. ( Mat . ) 1. S . m . Primul și ultimul termen al unei proporții . 2. S . n . Maximul sau minimul unei

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>