Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru SUNET

 Rezultatele 201 - 210 din aproximativ 557 pentru SUNET.

CUC

CUC , cuci , s . m . 1. Pasăre călătoare cu pene cenușii , cu coada lungă cu pete albe , care își depune ouăle în cuiburi străine pentru a fi clocite de alte păsări și care este cunoscută prin sunetele caracteristice pe care le scoate ( Cuculus canorus ) . 2. Intră în compunerea unor nume de plante : ciuboțica - cucului , limba - cucului etc . 3. ( La unele jocuri de copii ) Lovitură cu mingea în

 

CUCURIGA

CUCURIGÁ , pers . 3 cucurígă , vb . I. Intranz . ( Rar ; despre cocoși ) A scoate sunete caracteristice speciei . [ Var . : cucurigí vb .

 

CUCURIGAT

CUCURIGÁT s . n . Faptul de a cucuriga ; sunete caracteristice scoase de cocoș . - V.

 

D

... D s . m . invar . A șasea literă a alfabetului limbii române ; sunet

 

DANGĂT

DÁNGĂT , dangăte , s . n . Sunetul prelung al clopotului ; bangăt . - Dang + suf . -

 

DECRESCENDO

DECRESCÉNDO adv . , s . n . 1. adv . ( Indică modul de executare a unei lucrări muzicale ) Descrescând , scăzând treptat în intensitate ; diminuendo . 2. S . n . Scădere progresivă a intensității sunetelor produse cu vocea sau de un instrument muzical ; parte dintr - o compoziție muzicală cântată în acest fel . - Cuv .

 

DESLUȘI

... DESLUȘÍ , deslușesc , vb . IV . 1. Tranz . A distinge , a deosebi un sunet sau un zgomot ( dintr - o larmă de zgomote ) ; a auzi . 2. Tranz . A distinge , a recunoaște , a observa ...

 

DEZACORD

DEZACÓRD , dezacorduri , s . n . Lipsă de acord , de armonie ( între sunete sau , p . ext . , între opinii , sentimente ,

 

DEZARTICULAT

DEZARTICULÁT , - Ă , dezarticulați , - te , adj . 1. ( Despre oase ) Ieșit , sărit din articulații ; dislocat . 2. Fig . Incapabil de mișcări coordonate ; ( despre mișcări ) care arată , trădează lipsă de coordonare ; dezordonat . 3. ( Despre membre sau părți ale lor ) Amputat la nivelul unei articulații . 4. ( Rar ; despre cuvinte și despre sunetele vorbirii ) Rău articulat , pronunțat

 

DIAFRAGMĂ

DIAFRÁGMĂ , diafragme , s . f . 1. Organ muscular - tendinos care separă toracele de abdomen și care participă la respirație . 2. Membrană elastică ( la microfon , telefon , gramofon etc . ) care , prin vibrațiile ei , reproduce sunetele . 3. Dispozitiv la obiectivele aparatelor fotografice , format din mai multe plăcuțe opace mobile , care limitează o deschidere circulară reglabilă , lăsând să treacă prin ea o anumită cantitate de lumină . 4. Dispozitiv alcătuit dintr - o membrană cu un orificiu , care , introdus într - o conductă , măsoară debitul și viteza fluidului . 5. ( Constr . ) Element de construcție alcătuit dintr - o placă plană sau dintr - un planșeu . [ Pr . : di -

 

DIATONICĂ

DIATÓNICĂ , diatonice , adj . , s . f . 1. Adj . ( în sintagma ) Gamă diatonică = succesiune naturală de mai multe sunete muzicale aflate la distanță de tonuri și semitonuri . 2. S . f . Structură melodică formata din tonuri și semitonuri . [ Pr . : di -

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>