Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru COMUNĂ
Rezultatele 211 - 220 din aproximativ 267 pentru COMUNĂ.
... PROZÁIC , - Ă , prozaici , - ce , adj . ( Despre opere literare , stil etc . ) Lipsit de calități artistice , de valoare stilistică ; p . ext . banal , comun
PUNCT , puncte , s . n . I. 1. Semn grafic mic și rotund , asemănător cu o înțepătură de ac , folosit ca semn de punctuație , pentru a indica pauze între propoziții sau fraze independente , pentru prescurtarea unui cuvânt sau care se pune deasupra literelor " i " , " j " etc . 2. Semn convențional în formă de punct ( I 1 ) , care indică pe o hartă așezările omenești , care marchează zarurile , piesele de domino etc . sau care este pus la dreapta unei note muzicale pentru a - i prelungi durata cu încă o jumătate din valoarea ei . 3. Punct ( I 1 ) folosit în matematică , indicând efectuarea unei înmulțiri . 4. Fel de a coase , de a broda , de a croșeta ; model de cusătură , de broderie etc . 5. ( În sintagma ) Punct tipografic = unitate de măsură pentru lungime , folosită în tipografie , 0 , 376 mm . 6. Ceea ce se vede foarte mic din cauza depărtării . 7. ( În sintagma ) Punct de ochire = locul din țintă în care trăgătorul potrivește precis linia de ochire . II. 1. Figură geometrică plană fără nici o dimensiune ( reprezentată prin partea comună a două linii care se întâlnesc ) . 2. Valoare a unei mărimi , mai ales ...
... a unui munte etc . ; bază , temelie . 5. Valoarea necunoscutei dintr - o ecuație ; radical . 6. ( Lingv . ) Element al unui cuvânt , ireductibil din punct de vedere morfologic , comun
RĂSĂRÍT^2 , - Ă , răsăriți , - te , adj . 1. ( Despre plante ) Care a ieșit din pământ ; încolțit ^2 . 2. Care depășește măsura comună , obișnuită ; fig . mai deosebit , mai de seamă ; valoros . - RĂSĂRÍT^1 , răsărituri , s . n . 1. Faptul de a răsări . 2. Punct cardinal situat în partea orizontului de unde răsare Soarele ; est . 3. Țară , ținut așezat în direcția răsăritului ( 2 ) față de un punct de reper dat ; orient ; ( colectiv ) popoarele dintr - un astfel de ținut sau dintr - o astfel de
... RĂZÉȘ , răzeși , s . m . ( În evul mediu , în Moldova ) Țăran liber , organizat în obști , care stăpânea în comun
RALIÁ , raliez , vb . I . Refl . A se aduna , a se strânge în jurul cuiva sau a ceva în vederea realizării unei acțiuni
... o construcție metalică cu ajutorul unor bare , nervuri sau grinzi , pentru mărirea rigidității lor . 2. A suplimenta numărul vehiculelor din rețeaua transportului în comun
RÁSĂ^2 , rase , s . f . Haină de postav , largă și lungă până la călcâie , pe care o poartă preoții , călugării și călugărițele pe deasupra îmbrăcămintei . RÁSĂ^1 , rase , s . f . 1. Grup de indivizi aparținând aceleiași specii de microorganisme , plante , animale , cu caractere comune , constante , conservate ereditar , care se deosebesc de alte varietăți din aceeași specie prin anumite caractere specifice . 2. Fiecare dintre grupurile biologice de populații , caracterizate prin culoarea părului , a pielii și prin alte particularități
... REFENEÁ , refenele , s . f . ( înv . ) Petrecere în comun
REGIÚNE , regiuni , s . f . 1. Întindere mare de pământ mai mult sau mai puțin omogenă , dintr - o țară sau de pe glob , care prezintă caractere comune ; ținut , zonă . 2. Unitate administrativă și teritorială în România ( între 1950 și 1968 ) alcătuită din raioane și din unul sau mai multe orașe importante . 3. Porțiune determinată a unei ființe sau a unui obiect . [ Pr . : - gi -
RICKÉTTSII s . f . pl . ( Biol . ) Microbi care fac trecerea de la bacterii la virusuri , având caractere comune ambelor grupe . [ Pr . :