Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ELEMENT

 Rezultatele 211 - 220 din aproximativ 810 pentru ELEMENT.

COLIER

... COLÍER , coliere , s . n . 1. Șirag , salbă , colan de mărgele , de pietre scumpe etc . care se poartă în jurul gâtului . 2. Element de legătură , de obicei metalic , de forma unui inel sau a unei brățări , folosit pentru prinderea laolaltă a unor piese . [ Pr ...

 

COMBINAT

COMBINÁT^1 , combinate , s . n . Mare complex productiv care reunește mai multe întreprinderi industriale și în care uneori produsele uneia din întreprinderi servesc celorlalte ca materie primă , semifabricată sau auxiliară . COMBINÁT^2 , - Ă , combinați , - te , adj . Care este alcătuit din mai multe elemente diferite ; care formează o combinație . V. combina . Cf . fr . %

 

COMIC

... în a cărei sferă intră actele , situațiile sau personajele din viață sau din artă care provoacă râsul ; ceea ce constituie temeiul ridicolului ; parte hazlie , element

 

COMPLICAT

COMPLICÁT , - Ă , complicați , - te , adj . Alcătuit din ( prea ) multe elemente ; greu de descurcat sau de înțeles ; încurcat , încâlcit . - V.

 

COMPONENȚĂ

COMPONÉNȚĂ , componențe , s . f . Totalitatea elementelor care alcătuiesc o unitate ; compoziție , alcătuire . - Compon [ ent ] + suf . - ență ( după absent -

 

COMPUNE

COMPÚNE , compún , vb . III . Tranz . 1. ( Despre elementele unui întreg ) A forma , a alcătui un întreg . 2. A crea , a scrie , a redacta o operă literară , muzicală etc . [ Perf . s . compuséi , part .

 

COMPUS

COMPÚS , - Ă , compuși , - se , adj . , s . m . 1. Adj . Alcătuit din mai multe părți sau elemente ; combinat . 2. S . m . ( Chim . ) Combinație ( 4 ) ; corp compus (

 

COMUTATIVITATE

COMUTATIVITÁTE s . f . Proprietate a unei relații sau a unei operații matematice de a fi independentă de ordinea elementelor pe care le conține . - Comutativ + suf . -

 

CON-

... CON - ^1 - ^1 Element de compunere însemnând " împreună cu " , care servește la formarea unor substantive ( conșcolar , coreferent ) , a unor verbe ( conlocui , conviețui etc . ) sau a unor ...

 

CONCATENAȚIE

CONCATENÁȚIE , concatenații , s . f . 1. ( Lingv . ) Înlănțuire a elementelor vecine , în plan sintagmatic . 2. ( Lit . ) Înlănțuire retorică de anadiploze succesive ;

 

CONSTITUTIV

... CONSTITUTÍV , - Ă , constitutivi , - e , adj . Care intră în compunerea unui lucru , care reprezintă un element

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>