Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru INSTITUȚIE

 Rezultatele 211 - 220 din aproximativ 303 pentru INSTITUȚIE.

OCOL

... 5. ( Rar ) Spațiu , loc liber . 6. ( Înv . ) Unitate administrativă ( judiciară , agricolă ) de județ sau de ținut , de oraș sau de sat ; sediul ei ; p . ext . instituție

 

OFICIANT

OFICIÁNT , - Ă , oficianți , - te , adj . , s . m . și f . 1. Adj . Care oficiază ( slujba bisericească ) . 2. S . m . și f . ( Grad de ) funcționar în unele instituții sau întreprinderi de stat . [ Pr . : - ci -

 

OFICINĂ

OFICÍNĂ , oficine , s . f . ( Livr ) Laborator al unei farmacii , al unei instituții de cercetări ,

 

OFICIU

OFÍCIU , oficii , s . n . 1. Denumire dată unor servicii ale unor întreprinderi sau instituții ; serviciu ( administrativ ) ; local , birou al acestui serviciu . 2. Îndatorire ( specială ) , funcție , slujbă . 3. ( La pl . ) Ajutor , serviciu , înlesnire . 4. Slujbă bisericească , serviciu religios . 5. ( Rar ) Încăpere anexă a sufrageriei , în care se pregătesc cele necesare pentru servirea mesei . [ Var . : ( înv . ) ofís s .

 

ORDINE

ÓRDINE , ordini , s . f . 1. Dispoziție , succesiune regulată cu caracter spațial , temporal , logic , moral , estetic ; organizare , înșiruire , rând , rânduire , orânduială . 2. Așezare a unor obiecte potrivit unor cerințe de ordin practic și estetic , rânduială ; p . ext . conformitate cu o cerință , cu o normă , cu o disciplină , cu o regulă . 3. Principiu de cauzalitate sau de finalitate a lumii , lege proprie naturii . 4. Organizare , orânduire socială , politică , economică ; regim ; spec . stabilitate socială , respectul instituțiilor sociale

 

ORFELINAT

... ORFELINÁT , orfelinate , s . n . Așezământ , instituție

 

ORGAN

... Fig . Mijloc , instrument de acțiune , de comunicare etc . ; p . ext . exponent , reprezentant ; mijlocitor . 4. Grup de persoane care îndeplinește o funcție politică , socială , administrativă etc . ; instituție

 

ORGANIGRAMĂ

ORGANIGRÁMĂ , organigrame , s . f . 1. Redare schematică ( grafică ) în toate detaliile a organizării , a subordonării și a legăturilor dintre compartimente din cadrul unei întreprinderi sau al unei instituții . 2. ( Inform . ) Reprezentare grafică a unui algoritm . 3. ( Cib . ) Diagramă

 

ORGANIZA

... ORGANIZÁ , organizez , vb . I . Tranz . A face ca un grup social , o instituție etc . să funcționeze sau să acționeze organic ( repartizând însărcinările și coordonându - le conform unui plan adecvat ) ; a stabili și a coordona ...

 

PALAT

... PALÁT^2 , palate , s . n . Clădire somptuoasă în care își are sediul o autoritate ori o instituție sau care servește ca reședință unui suveran , ca locuință unei personalități etc . ; p . gener . clădire mare luxoasă . [ Pl . și : ( pop . ) palaturi ] PALÁT^1 s . n ...

 

PANDECTE

PANDÉCTE s . f . pl . Culegere de opinii ale juriștilor romani asupra principalelor probleme de drept , alcătuită în vremea împăratului Iustinian și adaptată în timp nevoilor noilor

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>