Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru JOCURI
Rezultatele 211 - 220 din aproximativ 323 pentru JOCURI.
... MINIÓINĂ s . f . Oină cu reguli de joc
... MINIRÚGBI s . n . Rugbi cu reguli de joc
... MÍZĂ , mize , s . f . Sumă de bani pe care o depune fiecare dintre participanții la un joc
MIZANSCÉNĂ , mizanscene , s . f . Organizare a unei reprezentații artistice care constă în găsirea locului , decorurilor , mișcărilor , jocului actorilor etc . ; punere în scenă . - V.
MOȘNEÁG , moșnegi , s . m . 1. Bărbat în vârstă ; moș . 2. Unul dintre personajele jocului popular numit capra , brezaia sau turca , reprezentând un bărbat bătrân ;
MOÁRĂ , mori , s . f . 1. Instalație special amenajată pentru măcinarea cerealelor ; clădire , construcție prevăzută cu asemenea instalații . 2. Mașină de lucru sau instalație folosită pentru mărunțirea fină a unor materiale tari ( minereuri , cărbuni , produse ale industriei chimice etc . ) ; clădire , construcție prevăzută cu asemenea mașini sau instalații . 3. ( Înv . ) Fabrică ( în care materia primă era mărunțită , zdrobită , frământată ) . 4. ( Reg . ) Jocul de
... MONOVÉRB , monoverbe , s . n . Joc distractiv care constă în a reprezenta un cuvânt prin litere combinate între ele sau prin figuri , sensul acestuia reieșind din poziția elementelor componente ...
... MOTOBÁL s . n . Joc
MUTÁ , mut , vb . I . 1. Tranz . și refl . A ( se ) mișca din locul în care se găsește și a ( se ) așeza în alt loc ; a ( se ) deplasa ; a ( se ) strămuta , a ( se ) transfera . 2. Refl . A se stabili ( cu locuința ) în alt loc , a - și schimba domiciliul . 3. Tranz . ( Înv . și pop . ) A înlocui , a schimba ( cu altceva sau cu altcineva ) ; a modifica , a transforma . 4. ( La jocul de șah ) A efectua o
NA interj . 1. ( Fam . , cu valoare verbală ) Poftim ! ia ! ține ! 2. ( Exprimă nerăbdare , nemulțumire , surprindere față de un lucru neplăcut ) Iată ! uite ! ei ! 3. Strigăt cu care se cheamă sau se gonesc unele animale domestice . 4. ( Adesea repetat ) Strigăt de voie bună folosit ca refren în unele jocuri și cântece
NEBÚN , - Ă , nebuni , - e , adj . , subst . I. 1. Adj . , s . m . și f . ( Om ) care suferă de o boală mintală ; alienat , dement . 2. Adj . , s . m . și f . ( Om ) lipsit de judecată dreaptă , de rațiune ; ( om ) nesocotit , necugetat , nechibzuit . 3. Adj . , s . m . și f . ( Ființă ) neastâmpărată , zvăpăiată , vioaie . 4. Adj . Care arată , trădează nebunie . II. Adj . 1. Care nu are limite , margini , măsură ; p . ext . enorm , extraordinar ; groaznic , cumplit . Un lux nebun . 2. ( Înv . și pop . ) Care nu este bun ; rău . III. S . m . 1. ( Rar ) Măscărici , bufon ( la curțile suveranilor sau ale nobililor ) . 2. Piesă la jocul de șah . - Ne - +