Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ȘTIINȚĂ
Rezultatele 221 - 230 din aproximativ 237 pentru ȘTIINȚĂ.
TAXONOMÍE s . f . 1. Știința legilor de clasificare . 2. Studiul unei grupe de animale sau de plante din punctul de vedere al clasificării și descrierii speciilor . [ Var . : taxinomíe s .
TÉHNIC , - Ă , tehnici , - e , adj . , s . f . I. Adj . Care aparține tehnicii ( II ) , privitor la tehnică . II. S . f . 1. Totalitatea uneltelor și a practicilor producției dezvoltate în cursul istoriei , care permit omenirii să cerceteze și să transforme natura înconjurătoare cu scopul de a obține bunuri materiale . 2. Totalitatea procedeelor întrebuințate în practicarea unei meserii , a unei științe etc . 3. ( Mil . ; în sintagma ) Tehnică de luptă = totalitatea mijloacelor de luptă și auxiliare cu care sunt înzestrate forțele
TEHNOCRATÍSM s . n . Orientare sociologică potrivit căreia , în societatea contemporană , rolul de conducere ar trebui să revină exclusiv specialiștilor din diverse domenii ale științei , tehnicii etc . ;
... TEHNOLOGÍE , tehnologii , s . f . 1. Știință a metodelor și a mijloacelor de prelucrare a materialelor . 2. Ansamblul proceselor , metodelor , operațiilor etc . utilizate în scopul obținerii ...
... TELEDINÁMICĂ s . f . Știință care se ocupă cu transmiterea prin pământ , cu ajutorul ultrasunetelor , a unor șocuri puternice , în scopul de a provoca acțiuni distrugătoare ...
TEORETICIÁN , - Ă , teoreticieni , - e , s . m . și f . Persoană care se ocupă cu problemele teoretice dintr - un domeniu al științei sau al artei . [ Pr . : te - o - re - ti - ci -
TEORÍE , teorii , s . f . 1. Formă superioară a cunoașterii științifice care mijlocește reflectarea realității . 2. Ansamblu sistematic de idei , de ipoteze , de legi și concepte care descriu și explică fapte sau evenimente privind anumite domenii sau categorii de fenomene . 3. ( În sintagme ) Teoria informației = teorie matematică a proprietăților generale ale surselor de informație , ale posibilităților de păstrare și de transmitere a informațiilor etc . Teoria literaturii = ramură a științei literaturii care studiază trăsaturile generale ale creației literare , curentele și metodele artistice etc . Teoria relativității = teorie a relațiilor dintre spațiu , timp și mișcare a materiei , în care legile fundamentale ale fenomenelor fizice sunt enunțate într - o formă valabilă atât pentru viteze relative mici ale corpurilor , cât și pentru viteze relative foarte mari , apropiate de viteza luminii . 4. Partea teoretică a instrucției militare . [ Pr . : te -
TERAPEÚTIC , - Ă , terapeutici , - ce , s . f . , adj . 1. S . f . Ramură a medicinii care studiază mijloacele și metodele de tratament , precum și modul de întrebuințare a medicamentelor ; știința vindecării bolilor ; terapie . 2. Adj . Care ține de terapeutică ( 1 ) , privitor la terapeutică . [ Pr . : - pe -
... URBANÍSTIC , - Ă , urbanistici , - ce , s . f . , adj . 1. S . f . Știință al cărei obiect îl constituie sistematizarea așezărilor omenești existente și proiectarea de așezări noi ; urbanism . 2. Adj . Care ține de urbanistică ( 1 ) , privitor la urbanistică ...
... VOCÁȚIE , vocații , s . f . Aptitudine deosebită pentru o anumită artă sau știință ; chemare , predispoziție pentru un anumit domeniu de activitate sau pentru o anumită profesiune . 2. ( Jur . ; în sintagma ) Vocația succesorală = îndreptățire a unei persoane ...
... VULCANOLOGÍE s . f . Știință care se ocupă cu studiul fenomenelor vulcanice actuale și vechi , ale modului de evoluție și de previziune a erupțiilor și de utilizare a ...