Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru OBIECTE

 Rezultatele 221 - 230 din aproximativ 1456 pentru OBIECTE.

ÎNJUNGHIA

... ÎNJUNGHIÁ , înjúnghii , vb . I . Tranz . 1. A vârî un cuțit , un pumnal sau alt obiect cu lamă ascuțită în cineva ; a junghia ; spec . a tăia , a ucide un animal . 2. ( La pers . 3 ) A ...

 

ÎNNĂDI

... ÎNNĂDÍ , înnădes c , vb . IV. 1. Tranz . A - i adăuga unui obiect ( cosând , înnodând , lipind etc . ) o bucată , o porțiune ( de același fel ) , pentru a - l mări , a - l lungi etc . ; a ...

 

ÎNRĂMA

... ÎNRĂMÁ , înrămez , vb . I . Tranz . A pune un obiect

 

ÎNTINDE

... toate părțile de cineva , a hărțui . II. 1. Tranz . A desface , a desfășura pe toată suprafața , lungimea etc . un obiect strâns , împăturit . 2. Refl . A ocupa un spațiu ( întins ) ; a se extinde . 3. Tranz . Fig . A mări , a ...

 

ÎNTINZĂTOR

ÎNTINZĂTÓR , întinzătoare , s . n . 1. Nume dat mai multor dispozitive folosite pentru a întinde unele obiecte elastice sau flexibile . 2. Băț , lemn la războiul de țesut , cu ajutorul căruia se răsucește țesătura pe sulul dinainte ; întorcător , încordător . Întinde + suf . -

 

ÎNTOARCE

... sau o parte a corpului , p . ext . privirea în altă direcție decât cea inițială . III. Tranz . 1. A schimba poziția unui obiect

 

ÎNTORS

ÎNTÓRS^2 , - OÁRSĂ , întorși , - oarse , adj . 1. Revenit la locul de plecare . 2. ( Despre obiecte ) Răsucit , încovoiat , strâmb . 3. ( Pop . ) Jugănit , castrat . 4. Fig . ( Rar , despre persoane sau despre firea , caracterul lor ) Sucit , ciudat . 5. Fig . ( Rar , despre cuvinte sau despre vorbire ) Meșteșugit . - ÎNTÓRS^1 s . n . 1. Înapoiere , revenire ( la punctul de plecare ) . 2. Răsturnare . Întorsul

 

ÎNTRU

ÎNTRU prep . ( Mai ales urmat de " un " , " o " etc . , cu elidarea vocalei finale ) În . I. ( Introduce un complement circumstanțial de loc ) 1. ( Arată starea sau acțiunea în interiorul unui spațiu ) A locui într - un sat . 2. ( Arată intrarea sau mișcarea în interiorul unui spațiu ) A intra într - o pădure . 3. ( Arată direcția sau ținta mișcării ) A se da într - o parte . II. ( Introduce un complement circumstanțial de timp ) 1. ( Arată momentul , răstimpul , epoca în care se petrece o acțiune ) Într - un timp scurt . 2. ( Arată timpul cât durează o acțiune ) Va plăti datoria într - un an . III. ( Înv . ; introduce un complement circumstanțial de scop ) Iese întru întâmpinarea musafirului . IV. ( Introduce un complement circumstanțial de mod ) A alerga într - un suflet . V. ( Introduce un complement circumstanțial instrumental ) Este îmbrăcat într - o scurtă de piele . VI. ( Introduce un complement circumstanțial de relație ) A fi de acord întru totul cu cineva . VII. ( Introduce un complement indirect care arată obiectul unei prefaceri ) Râul s - a prefăcut într - un pod de

 

ȘAIBĂ

ȘÁIBĂ , șaibe , s . f . 1. Disc de metal , de lemn etc . găurit , care se montează între un șurub și obiectul respectiv sau între șurub și piuliță , pentru a menține șurubul fix și pentru a îmbunătăți îmbinarea și a preveni deșurubarea . 2. Roată de metal sau de lemn , fixată pe un ax , peste care se petrece cureaua de

 

ȘELĂRIE

ȘELĂRÍE^2 , șelării , s . f . Locul unde se confecționează sau se vând șei ori alte obiecte de harnașament . - Șa + suf . - ărie . ȘELĂRÍE^1 s . f . Meseria șelarului . - Șelar + suf . -

 

ȘELAR

ȘELÁR , șelari , s . m . Persoană care confecționează ( și vinde ) șei sau alte obiecte de harnașament . - Șa + suf . -

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>