Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru OPERAȚIE
Rezultatele 221 - 230 din aproximativ 358 pentru OPERAȚIE.
PACÍȘĂ , pacișe , s . f . ( Pop . ; mai ales la pl . ) Fire de cânepă sau de in de calitate inferioară , care rămân în piepteni în timpul operației de pieptănare a fuiorului ; câlți . [ Pl . și : paciși . - Var . : păcíșă s .
PAGINÁT , - Ă , paginați , - te , adj . ( Despre pagini , texte ) Care este numerotat ; pe care s - a făcut operația de paginație ( 1 ) . - V.
... PALADIZÁRE , paladizări , s . f . Operație
PARAMETRÓN , parametroane , s . n . Circuit folosit la înregistrarea informațiilor sau la efectuarea operațiilor logice în telecomunicații sau în
PARCELATÓR , parcelatori , s . m . ( Rar ) Persoană specializată în operația de parcelare . - Parcela + suf . -
PATRÓN^2 , - OÁNĂ , patroni , - oane , subst . 1. S . m . și f . Proprietar al unei întreprinderi . 2. S . m . ( În Roma antică ) Patrician roman , considerat în raport cu liberții săi . 3. S . m . și f . Sfânt socotit protector al unei persoane , al unei corporații sau al unei comunități care îi poartă numele ; zi calendaristică în care se prăznuiește un sfânt și pe care o serbează cei care poartă numele acelui sfânt . PATRÓN^1 , patroane , s . n . 1. Cartuș ( 1 ) . 2. Corp cilindric de porțelan care conține firul fuzibil al unei siguranțe electrice ; bușon ( 2 ) . 3. Schiță pentru indicarea modului de legare a firelor și a ordinii operațiilor în industria
... PATRONÁRE^2 , patronări , s . f . Operație de înfășurare a capătului unei parâme cu ață de vele , fir de sârmă etc . pentru a împiedica dezrăsucirea . PATRONÁRE^1 , patronări ...
... PEDICHIÚRĂ , pedichiuri , s . f . Operație
... PELVECTOMÍE , pelvectomii , s . f . ( Med . ) Operație
PELVITOMÍE , pelvitomii , s . f . ( Med . ) - Denumire generică pentru operațiile chirurgicale practicate pentru lărgirea temporară a bazinului (
... PERMUTÁRE , permutări , s . f . 1. Acțiunea de a ( se ) permuta ( 1 ) ; transfer , permutație . 2. ( Mat . ; Lingv . ; mai ales la pl . ) Operație prin care se schimbă între ele locurile a două sau a mai multor elemente ; grupe distincte de obiecte astfel formate ; permutație ...