Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru FIZICĂ

 Rezultatele 231 - 240 din aproximativ 403 pentru FIZICĂ.

NEDUREROS

NEDURERÓS , - OÁSĂ , nedureroși , - oase , adj . Care nu provoacă sau exprimă durere ( fizică ori

 

NEPERMETRU

NEPERMÉTRU , nepermetre , s . n . Instrument de măsură a atenuării unei mărimi fizice , gradat în

 

NEPUTINȚĂ

NEPUTÍNȚĂ , neputințe , s . f . 1. Faptul de a nu avea forța , posibilitatea , capacitatea , libertatea de a realiza ceva , de a acționa ; incapacitate ; imposibilitate . 2. Lipsă de putere fizică , de forță , de energie ; slăbiciune , nevolnicie ; spec . stare proastă , suferință provocată de boală sau de bătrânețe ; p . ext . ( mai ales la pl . ) bătrânețe ; boală ;

 

NEPUTINCIOS

NEPUTINCIÓS , - OÁSĂ , neputincioși , - oase , adj . 1. Care este lipsit de puterea de a face ceva , care nu are posibilitatea , capacitatea sau libertatea de a realiza ceva sau de a acționa ; incapabil . 2. ( Adesea substantivat ) Lipsit de putere fizică , de forță ; slab , nevolnic ; p . ext . bolnav , infirm , schilod . - Ne - +

 

NEVOLNIC

NEVÓLNIC , - Ă , nevolnici , - ce , adj . , s . m . și f . 1. Adj . , s . m . și f . ( Pop . ) ( Om ) care este lipsit de putere fizică , de forță ; ( om ) slab , neputincios ; p . ext . ( om ) incapabil , neajutorat . 2. S . m . și f . ( Înv . ) Supus ; iobag ,

 

NEVOLNICIE

NEVOLNICÍE s . f . ( Pop . ) Stare acelui nevolnic ( 1 ) ; lipsă de putere fizică , de forță , de energie ; slăbiciune , neputință ( 2 ) ; incapacitate . - Nevolnic + suf . -

 

OBOSEALĂ

... OBOSEÁLĂ , oboseli , s . f . Stare de slăbiciune generală datorată unui efort fizic

 

OBOSI

OBOSÍ , obosesc , vb . IV . Intranz . și refl . A pierde puterile ( fizice sau intelectuale ) în urma unui efort îndelungat ; a

 

OCEANOGRAFIE

OCEANOGRAFÍE s . f . Ramură a hidrologiei care se ocupă cu studiul fenomenelor fizice și chimice din oceane și din mări și al reliefului și structurii fundului oceanelor și al mărilor ;

 

OFTAT

OFTÁT , oftaturi , s . n . Respirație puternică , profundă și prelungă , însoțită în expirație de un zgomot caracteristic care întrerupe ritmul respirator normal , pricinuită de o durere morală ( sau fizică ) ; suspin , oftătură , aht , oft , oftare . - V.

 

OLIGOFRENIE

OLIGOFRENÍE s . f . Stare patologică caracterizată prin rămânerea în urmă a dezvoltării facultăților psihice , însoțită uneori de tulburări ale dezvoltării fizice și de leziuni ale sistemului nervos central , ca urmare a unor suferințe cerebrale , survenite în perioada intrauterină , în cursul nașterii sau în perioada

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>