Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru M.

 Rezultatele 231 - 240 din aproximativ 8932 pentru M..

MÂNGÂITOR

MÂNGÂITÓR , - OÁRE - OÁRE adj . v .

 

MÂNJEALĂ

MÂNJEÁLĂ , mânjeli , s . f . 1. Faptul de a ( se ) mânji . 2. Murdărie . 3. ( Reg . ) Amestec de lut și de baligă , cu care se ung casele țărănești de lemn înainte de a se tencui și vărui . 4. Un fel de pastă făcută din sămânță de in sau din tărâțe , cu care se unge urzeala de cânepă ca să nu se rupă firele la țesut . - Mânji + suf . -

 

MÂNJITURĂ

MÂNJITÚRĂ , mânjituri , s . f . ( Rar ) Murdărie , pată . - Mânji + suf . -

 

MÂNTUIALĂ

MÂNTUIÁLĂ , mântuieli , s . f . De mântuială ( În loc . adj . și adv . ) = superficial , grăbit , prost . [ Pr . : - tu - ia - ] - Mântui + suf . -

 

MÂNZEȘTE

MÂNZÉȘTE adv . A râde ( În expr . ) ( sau a zâmbi ) mânzește = a râde ( sau a zâmbi ) silit , nenatural . - Mânz + suf . -

 

MÂRÂIRE

MÂRÂÍRE , mârâiri , s . f . Acțiunea de a mârâi și rezultatul ei . [ Pr . : - râ - i - ] - V.

 

MÂRÂIT

MÂRÂÍT s . n . Faptul de a mârâi ; ( în special ) sunete specifice scoase de câinii ațâțați , nemulțumiți ; mârâială , mârâitură . - V.

 

MÂRÂITOR

MÂRÂITÓR , - OÁRE , mârâitori , - oare , adj . ( Rar ) Care mârâie . [ Pr . : - râ - i - ] - Mârâi + suf . -

 

MÂZGĂLI

MÂZGĂLÍ , mâzgălesc , vb . IV . Tranz . 1. A scrie urât și murdar ; a desena sau a picta neglijent , mânjind hârtia sau pânza . 2. A murdări , a păta , a mânji . [ Var . : zmângălí vb . IV ] - Mâzgă + suf . -

 

MÂZGĂLIRE

MÂZGĂLÍRE , mâzgăliri , s . f . Acțiunea de a mâzgăli și rezultatul ei . [ Var . : zmângălíre s . f . ] - V.

 

MÂZGĂLIT

MÂZGĂLÍT , - Ă , mâzgăliți , - te , adj . 1. Acoperit cu un scris urât , neglijent . 2. Mânjit , murdărit , pătat . [ Var . : zmângălít , - ă

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>