Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru C

 Rezultatele 241 - 250 din aproximativ 560 pentru C.

CĂLĂRIT

CĂLĂRÍT s . n . Călărie . - V.

 

CĂLĂTOR

CĂLĂTÓR , - OÁRE , călători , - oare , adj . , s . m . și f . 1. Adj . , s . m . și f . ( Persoană ) care călătorește , care se află în călătorie . 2. Adj . ( Despre popoare ) Nomad . 3. Adj . ( Despre păsări ) Care pleacă iarna în țări mai calde ; migrator . 4. Adj . Fig . Care trece repede ; trecător , nestatornic . - Cale + suf . -

 

CĂLĂTORI

CĂLĂTORÍ , călătoresc , vb . IV . Intranz . A face un drum spre un loc ( mai ) depărtat ; a fi pe

 

CĂLĂTORIE

CĂLĂTORÍE , călătorii , s . f . Acțiunea de a călători ; drum pe care îl face cineva într - un loc ( mai

 

CĂLĂTORIT

CĂLĂTORÍT , - Ă , călătoriți , - te , adj . Care a călătorit mult , umblat ; care a văzut multe locuri . - V.

 

CĂLĂUZ

CĂLĂÚZ s . m . v .

 

CĂLĂUZI

CĂLĂUZÍ , călăuzesc , vb . IV . Tranz . 1. A conduce pe cineva pe un drum . 2. A îndruma , a învăța , a

 

CĂLĂUZIRE

CĂLĂUZÍRE s . f . ( Rar ) Acțiunea de a călăuzi ; îndrumare . [ Pr . : - lă - u - ] - V.

 

CĂLĂUZITOR

CĂLĂUZITÓR , - OÁRE , călăuzitori , - oare , adj . Care călăuzește , care îndrumează ; îndrumător . [ Pr . : - lă - u - ] - Călăuzi + suf . -

 

CĂLȚUN

CĂLȚÚN , călțuni , s . m . 1. ( Înv . și pop . ) Încălțăminte de sărbătoare ( asemănătoare cu cizmele ) ; ciorap de lână . 2. Compus : călțunul - doamnei = plantă erbacee din familia rozaceelor , înaltă de 10 - 15 cm , cu flori galbene cu vinișoare violete ; cerențel ( Geum

 

CĂLȚUNAR

CĂLȚUNÁR , călțunari , s . m . ( Reg . ) Flăcău , bărbat care duce darurile miresei . Călțun + suf . -

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>