Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru EXPRIMA

 Rezultatele 241 - 250 din aproximativ 417 pentru EXPRIMA.

MOROCĂNOS

MOROCĂNÓS , - OÁSĂ , morocănoși , - oase , adj . ( Despre oameni ) Ursuz , posomorât , tăcut , posac ; ( despre înfățișarea , manifestările oamenilor ) care trădează , exprimă o proastă dispoziție sufletească . - Morocăni + suf . -

 

MULȚAM

MULȚÁM interj . ( Pop . ; adesea cu valoare verbală ) Cuvânt cu care se răspunde la o urare sau la un salut ori prin care se exprimă cuiva mulțumirea , recunoștința etc . pentru un serviciu , un dar

 

MULȚUMI

... vb . IV . 1. Intranz . ( La prez . ind . pers . 1 sg . și pl . este folosit adesea ca formulă stereotipă , cu valoare de interj . ) A exprima ( cuiva ) recunoștință sau satisfacția pentru o manifestare de politețe , un dar , un bine etc . care i s - a făcut . 2. Tranz . A ...

 

MULȚUMIT

MULȚUMÍT , - Ă , mulțumiți , - te , adj . , s . f . , prep . 1. Adj . Care se simte bine , căruia nu - i lipsește nimic ; satisfăcut , îndestulat . 2. S . f . ( Înv . și pop . ) Recunoștință ( exprimată prin cuvinte sau prin recompense materiale ) ; ( concr . ) ceea ce se oferă drept răsplată . 3. S . f . ( Înv . și pop . ) Bucurie , satisfacție . 4. Prep . ( În forma mulțumită ; construit cu dativul ) Datorită . . . , cu ajutorul . . . , prin intermediul . . . [ Var . : ( reg . ) mulțămít , - ă

 

MULȚUMITOR

MULȚUMITÓR , - OÁRE , mulțumitori , - oare , adj . 1. Care corespunde cerințelor , care produce mulțumire ; satisfăcător ; care convinge , convingător . 2. ( Astăzi rar ; și substantivat ) Care exprimă sau păstrează recunoștință ; recunoscător . [ Var . : ( reg . ) mulțămitór , - oáre adj . ] - Mulțumi + suf . -

 

MULTI-

MULTI - - Element de compunere care exprimă ideea de pluralitate și care servește la formarea unor substantive și a unor

 

MULTILINGV

MULTILÍNGV , - Ă , multilingvi , - e , adj . ( Rar ) Care este sau poate fi exprimat în mai multe

 

MUT

MUT , - Ă , muți , - te , adj . , s . m . și f . 1. Adj . ( Despre oameni ; adesea substantivat ) Care nu poate vorbi , care este lipsit de facultatea vorbirii . 2. Adj . ( Despre acțiuni , atitudini ale omului ) Care se face , se petrece în tăcere , care nu se exprimă prin cuvinte . 3. Adj . Care nu vrea sau nu poate să vorbească la un moment dat sau în anumite împrejurări ; p . ext . căruia nu - i place să vorbească ( mult ) , care este tăcut din fire , taciturn . 4. Adj . P . ext . ( Despre elemente ale naturii etc . ) Tăcut , liniștit . 5. S . m . și f . ( Reg . ) Om slut ; om nepriceput , prost ,

 

MUTESC

MUTÉSC , - EÁSCĂ , mutești , adj . ( Rar ) Caracteristic muților ; care nu se exprimă prin vorbe . [ Var . : muțésc , - eáscă adj . ] - Mut + suf . -

 

MUZICĂ

... MÚZICĂ , muzici , ( 4 ) s . f . 1. Arta de a exprima sentimente și idei cu ajutorul sunetelor combinate într - o manieră specifică . 2. Știință a sunetelor considerate sub raportul melodiei , al ritmului și al ...

 

NA

NA interj . 1. ( Fam . , cu valoare verbală ) Poftim ! ia ! ține ! 2. ( Exprimă nerăbdare , nemulțumire , surprindere față de un lucru neplăcut ) Iată ! uite ! ei ! 3. Strigăt cu care se cheamă sau se gonesc unele animale domestice . 4. ( Adesea repetat ) Strigăt de voie bună folosit ca refren în unele jocuri și cântece

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>