Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru MEMBRU
Rezultatele 241 - 250 din aproximativ 250 pentru MEMBRU.
... TRAPÍST , trapiști , ( 1 ) s . m . ( 2 ) ( rar ) trapiste , s . n . 1. S . m . Membru al unui ordin călugăresc catolic . 2. S . n . Brânză fabricată ( odinioară numai de trapiști 1 ) după un procedeu special de fermentare . [ Var . : ( 2 ) trapístă s ...
TRIUMVÍR , triumviri , s . m . ( În Roma antică ) Fiecare dintre cei trei membri ai triumviratului . [ Pr . : tri -
TRÚNCHI , trunchiuri , s . n . 1. Partea cea mai groasă a unui copac , cuprinsă între rădăcină și locul de unde pornesc ramurile principale ; tulpină . 2. Trupul unui om , fără cap și fără membre . 3. 4. ( În sintagma ) Trunchi de piramidă ( sau de con , de prismă ) = corp geometric obținut prin secționarea unei piramide ( sau a unui con etc . ) printr - un plan paralel cu baza și aflat între acest plan și
... ULEMÁ , ulemale , s . f . Membru
UNIFÓRM , - Ă , uniformi , - e , adj . , s . f . 1. Adj . ( Adesea adverbial ) Care are permanent și pe toată întinderea sau durata aceeași formă , aceeași înfățișare , aceeași intensitate , aceeași viteză , aceeași desfășurare etc . ; care este la fel , constant , lipsit de variații . 2. S . f . Îmbrăcăminte croită după un anumit model și purtată în mod obligatoriu de membrii unor instituții ( armată , școală
URANGUTÁN , urangutani , s . m . Maimuță antropoidă de talie mare , cu membrele anterioare foarte lungi , inteligentă și cu spiritul de imitație foarte dezvoltat , care trăiește în pădurile tropicale din Sumatra și Borneo ( Simia satyrus ) . [ Var . : orangután s .
... USTÁȘ , ustași , s . m . Membru
VARÍCE s . f . pl . Dilatație venoasă permanentă și neregulată , mai frecventă la membrele inferioare , produsă de pierderea elasticității pereților
VASALITÁTE s . f . 1. ( În evul mediu , în apusul Europei ) Ansamblul raporturilor sociale stabilite între membrii societății , pe baza acordării de către seniori vasalilor a unor feude , din care decurgeau obligații reciproce ; calitatea de vasal . 2. Situație de dependență politică a unei țări față de alta , cu păstrarea
VORBÍRE , vorbiri , s . f . 1. Acțiunea de a vorbi și rezultatul ei ; folosire a limbii în procesul de comunicare între membrii unei anumite colectivități ; vorbit ^1 . 2. Limbă , grai . 3. ( Înv . ) , Cuvânt ;