Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru P

 Rezultatele 241 - 250 din aproximativ 2789 pentru P.

PĂȚIRE

PĂȚÍRE , pățiri , s . f . ( Înv . și reg . ) Faptul de a păți ; pățit ^1 . - V.

 

PĂCĂLI

PĂCĂLÍ , păcălesc , vb . IV . Tranz . A induce pe cineva în eroare , printr - o viclenie sau printr - o minciună , pentru a trage un folos sau pentru a se amuza ; a înșela , a amăgi , a trage pe

 

PĂCĂLICI

PĂCĂLÍCI , păcălici , s . m . Persoană care are obiceiul să păcălească , să facă

 

PĂCĂLIRE

PĂCĂLÍRE , păcăliri , s . f . Acțiunea de a ( se ) păcăli și rezultatul ei ; păcăleală , păcălit ^1 . - V.

 

PĂCĂLIT

PĂCĂLÍT^1 s . n . Păcălire . - V. păcăli . PĂCĂLÍT^2 , - Ă , păcăliți , - te , adj . Înșelat , tras pe sfoară . - V.

 

PĂCĂLITOR

PĂCĂLITÓR , - OÁRE , păcălitori , - oare , adj . Care păcălește . - Păcăli + suf . -

 

PĂCĂNI

PĂCĂNÍ , păcănesc , vb . IV . Intranz . A produce un zgomot scurt , repetat și sacadat ; a țăcăni , a pocni . - Pac ^1 + suf . -

 

PĂCĂNIRE

PĂCĂNÍRE , păcăniri , s . f . Acțiunea de a păcăni și rezultatul ei ; zgomot scurt , repetat și sacadat ; păcănit , păcănitură , păcăneală . - V.

 

PĂCĂNIT

PĂCĂNÍT , păcănituri , s . n . Păcănire . - V.

 

PĂCĂTUI

PĂCĂTUÍ , păcătuiesc , vb . IV . Intranz . A comite un păcat ( 1 ) ; a greși . - Păcat + suf . -

 

PĂCĂTUIRE

PĂCĂTUÍRE , păcătuiri , s . f . Acțiunea de a păcătui și rezultatul ei . - V.

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>