Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru CARACTERIZA

 Rezultatele 251 - 260 din aproximativ 429 pentru CARACTERIZA.

NEROD

NERÓD , - OÁDĂ , nerozi , - oáde , adj . , s . m . și f . 1. Adj . , s . m . și f . ( Persoană ) care are mintea mărginită , care pricepe greu un lucru , care acționează fără să judece ; ( om ) prost , netot , neghiob , nătărău . 2. Adj . Care aparține nerodului ( 1 ) , care caracterizează pe nerod , nerozesc ; care denotă , trădează prostie , prostesc ; p . ext . lipsit de sens , de rațiune ; stupid . [ Var . : ( reg . ) năród , - oádă adj . , s . m . și

 

NEURASTENIE

NEURASTENÍE , neurastenii , s . f . Boală caracterizată prin tulburări funcționale ale scoarței cerebrale , care se manifestă prin dureri de cap , insomnie , oboseală , depresiune psihică , anxietate , palpitații , sufocări etc . [ Pr . : ne -

 

NEUROFIBROMATOZĂ

NEUROFIBROMATÓZĂ , neurofibromatoze , s . f . Boală caracterizată prin apariția pe piele a unor pete pigmentare sau a unor tumori care își au originea în țesutul fibros al tecilor nervilor . [ Pr . : ne -

 

NEVERTEBRAT

NEVERTEBRÁT , - Ă , nevertebrați , - te , adj . , s . m . și f . ( Animal ) caracterizat prin lipsa coloanei vertebrale și a unui schelet osos intern . - Ne - + vertebrat ( după fr .

 

NEVROPATIE

NEVROPATÍE s . f . Denumire generală pentru diferite tulburări ale sistemului nervos ; spec . boală a sistemului nervos central caracterizată prin tulburări ale funcțiilor

 

NODOS

NODÓS , nodoase , adj . Eritem nodos ( În sintagma ) = simptom al mai multor boli ( contagioase ) , caracterizat prin apariția pe pielea corpului a unor noduli tari sau a unor bășicuțe seroase . - Nod + suf . -

 

NOMADISM

NOMADÍSM s . n . Mod de viață al unei colectivități umane , caracterizat prin lipsa unei așezări

 

NONIUS

NÓNIUS s . m . Rasă de cai autohtonă caracterizată prin talie mare și culoare dominantă neagră . [ Pr . : - ni -

 

OBȘTE

ÓBȘTE , obști , s . f . 1. ( Înv . și pop . ) Colectivitate , comunitate , populație , popor ; p . ext . masă mare de oameni , gloată , mulțime ; obștime . 2. ( Înv . ) Spec . Comunitate a călugărilor de la o mănăstire ; p . ext . chinovie . 3. ( Înv . ) Obștească adunare ; p . ext . adunare , consiliu . 4. Formă de organizare socială specifică orânduirii feudale , care face legătura între aceasta și orânduirile anterioare și care se caracterizează prin munca în comun și prin îmbinarea proprietății private cu cea

 

OCTANIC

OCTÁNIC , - Ă , octanici , - ce , adj . ( Despre parametri ) Care caracterizează rezistența la detonație a benzinelor . Cifră octanică = cifră care indică rezistența la explozie a unui combustibil lichid folosit în unele motoare cu ardere internă . - Octan + suf . -

 

OLIGOCEN

OLIGOCÉN , - Ă , oligoceni , - e s . n . , adj . 1. S . n . Epocă geologică aparținând perioadei superioare a paleogenului , caracterizată prin numuliți , lamelibranhiate , gasteropode , echinide , mamifere etc . 2. Adj . Care se referă la oligocen ( 1 ) sau la formațiile din această

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>