Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru FIXÂND
Rezultatele 251 - 260 din aproximativ 337 pentru FIXÂND.
REGULARITÁTE , regularități , s . f . Însușirea sau starea a ceea ce este regulat , în conformitate cu o regulă sau cu o ordine fixată
RELIÉF , reliefuri , s . n . 1. Configurație a suprafeței terestre constituită din totalitatea neregularităților de forme pozitive sau negative considerate față de un plan de referință general sau local . 2. Ridicătură , proeminență pe o suprafață . 3. Sculptură fixată pe o suprafață
REOTROPÍSM , reotropisme , s . n . Tropism propriu organismelor acvatice fixate , prin care ele iau o poziție determinată în raport cu curentul apei . [ Pr . : re -
RETROVIZÓR , retrovizoare , s . n . Oglindă mobilă fixată la autovehicule în așa fel încât să permită conducătorului auto să vadă ce se petrece în spatele
RIGIDIZÁ , rigidizez , vb . I . Tranz . A întări o piesă sau un element de construcție cu ajutorul unor nervuri , traverse etc . , fixate prin nituire ori prin sudură . - Rigid + suf . -
RINDEÁ , rindele , s . f . Unealtă compusă dintr - unul sau mai multe cuțite fixate cu ajutorul unor pene într - un corp de lemn , cu care se execută , manual sau mecanizat , netezirea și fasonarea pieselor de lemn prin
RING , ringuri , s . n . 1. Estradă ridicată la o înălțime regulamentară , de formă pătrată și împrejmuită cu corzi sprijinite pe patru stâlpi , unde se dispută gale de box . 2. Mașină specială folosită în industria textilă pentru întinderea sau dublarea tortului , pentru răsucirea firului și înfășurarea lui pe țevi . 3. Cerc de metal pentru acostarea navelor , fixat de bulonul de pe peretele
RIZÁCĂ , rizace , s . f . ( Reg . ) 1. Unealtă asemănătoare cu o coasă cu coada lungă , folosită pentru a tăia plantele care împotmolesc bălțile . 2. Unealtă folosită de pescari la tăierea frânghiilor cu care sunt fixate carmacele de
ROȘTÉI , roșteie , s . n . ( Reg . ) Dispozitiv în forma unui cadru în care sunt fixate vergele de lemn sau de oțel și care se folosește ca închizătoare la uși și la ferestre ; p . restr . gratie ,
SĂGEÁTĂ , săgeți , s . f . 1. Vergea de lemn , cu un vârf ascuțit ( de fier , os , piatră ) la un capăt , iar la celălalt cu două aripioare înguste , folosită în trecut ( la unele populații și astăzi ) ca proiectil de vânătoare sau de luptă , aruncată dintr - un arc încordat . 2. Indicator de direcție în formă de săgeată ( 1 ) . 3. Fiecare dintre stâlpii caselor și pătulelor de la țară , care sunt fixați cu capătul de jos în grinzile temeliei și cu cel de sus în grinzile acoperișului . 4. ( Mat . ) Distanța maximă dintre un arc de curbă și coarda care unește extremitățile lui . 5. ( Geogr . ; în sintagma ) Săgeată litorală = formă de acumulare marină la intrarea unui fluviu sau la gura de vărsare a unui fluviu în mare , care poate închide un golf , separând o lagună . 6. Compus : săgeata apei sau săgeata apelor = plantă erbacee acvatică cu frunze în formă de săgeată și cu flori albe cu mijlocul purpuriu ( Sagittaria
SĂRÍ , sar , vb . IV . Intranz . I. ( Despre ființe ) 1. A se desprinde de la pământ , avântându - se în sus printr - o mișcare bruscă , și a reveni în același loc ; a sălta . 2. A se deplasa , a trece dintr - un loc în altul prin salturi . 3. A trece peste ceva printr - o săritură ; a escalada . 4. A se ridica brusc de undeva ( și a porni ) . 5. A se ivi pe neașteptate ; a răsări . II. ( Despre lucruri ) 1. A se deplasa brusc și cu putere în sus , de obicei sub impulsul unor forțe din afară . 2. ( Cu determinări locale introduse prin prep . " din " sau " de la " ) . A - și schimba brusc poziția , a se desprinde brusc din locul în care a fost