Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru FIZIC

 Rezultatele 251 - 260 din aproximativ 403 pentru FIZIC.

PÂRPĂLI

PÂRPĂLÍ , pârpălesc , vb . IV . I. 1. Tranz . A frige un animal sau o bucată de carne la frigare , pe jeratic sau la para focului . 2. Refl . A se încălzi la dogoarea focului sau la soare . II. Refl . ( Mai ales în forma perpeli ) 1. A se zvârcoli , a se zbate , a se tăvăli de durere . 2. A se răsuci ( în așternut ) , a se întoarce de pe o parte pe alta fără a - și găsi locul ( din cauza unei stări fizice sau psihice chinuitoare ) . [ Var . : perpelí vb .

 

PACIFICA

PACIFICÁ , pacífic , vb . I. Tranz . 1. A face să înceteze conflictele armate , luptele etc . , a restabili pacea . 2. ( Rar ) A restabili liniștea sufletească , a aduce împăcarea ; a atenua durerea fizică ; a liniști , a

 

PALEOGEOFIZIC

PALEOGEOFÍZIC , - Ă , paleogeofizici , - ce , s . f . , adj . 1. S . f . Ramură a geofizicii care studiază structura și proprietățile fizice ale globului terestru în trecutul geologic . 2. Adj . Referitor la paleogeofizică ( 1 ) . [ Pr . : - le - o - ge -

 

PALESTRĂ

PALÉSTRĂ , palestre , s . f . 1. ( În Grecia și în Roma antică ) Loc special destinat pentru practicarea gimnasticii , luptelor etc . 2. Școală de educație fizică în Atena antică , urmată de băieții în vârstă de 13 - 15 ani , după absolvirea școlii de gramatică și a celei de

 

PASIV

PASÍV , - Ă , pasivi , - e , adj . , s . n . I. Adj . 1. Care nu reacționează în nici un fel , care este lipsit de inițiativă și de interes pentru ceea ce face , vede etc . ; inactiv . 2. ( Gram . ; despre diateze , forme verbale , conjugări etc . ) Care arată că subiectul gramatical suferă acțiunea făcută de alteineva . 3. ( Despre metale , aliaje ) Care prezintă fenomenul de pasivitate ( 2 ) . II. S . n . 1. ( Fin . ; adesea adjectival ) Totalitatea mijloacelor economice ale unei întreprinderi , privite sub aspectul provenienței lor la un moment dat și al destinației lor . 2. ( Jur . ) Parte din patrimoniul unei persoane fizice sau juridice alcătuită din datorii sau din alte obligații ce se pot evalua în

 

PATIMĂ

PÁTIMĂ , patimi , s . f . 1. Sentiment puternic și violent care copleșește pe om , întunecându - i adesea dreapta judecată ; p . ext . pasiune , iubire excesivă pentru ceva , pornire nestăpânită ; suferință morală . 2. ( Înv . și pop . ) Suferință fizică , caznă , chin ;

 

PATOLOGIC

PATOLÓGIC , - Ă , patologici , - ce , adj . Care aparține patologiei , privitor la patologie ; care indică o boală fizică sau psihică , care este provocat de o boală ; p . ext . bolnăvicios ,

 

PATRIMONIU

PATRIMÓNIU , patrimonii , s . n . 1. ( Jur . ) Totalitatea drepturilor și a obligațiilor cu valoare economică , precum și a bunurilor materiale la care se referă aceste drepturi , care aparțin unei persoane ( fizice sau juridice ) ; ( sens curent ) bun moștenit prin lege de la părinți ( sau de la rude ) ; avere părintească . 2. Totalitatea bunurilor care aparțin colectivității și sunt administrate de către organele statului ; bun

 

PEDEAPSĂ

PEDEÁPSĂ , pedepse , s . f . 1. Măsură de represiune , sancțiune aplicată celui care a săvârșit o greșeală ; spec . măsură de constrângere prevăzută de lege și aplicată cuiva de o instanță judecătorească drept sancțiune pentru o infracțiune ; condamnare , osândă ; situație în care se află cel pedepsit , condamnat . 2. Fig . Suferință ( fizică sau morală ) , chin , supliciu ; necaz ,

 

PEDEPSI

PEDEPSÍ , pedepsesc , vb . IV . 1. Tranz . A aplica cuiva o pedeapsă pentru o greșeală sau o infracțiune săvârșită ; a condamna , a osândi . 2. Tranz . și refl . Fig . ( Înv . și reg . ) A face să sufere sau a suferi chinuri fizice sau morale ; a ( se ) chinui , a ( se )

 

PEDOLOGIE

PEDOLOGÍE^2 s . f . 1. Curent pedagogic care susține că dezvoltarea copilului ar fi determinată fatal de ereditate și de mediul său social ( conceput ca invariabil ) . 2. ( Biol . ) Studiul caracterelor somatice determinate de factorii biologici , de ereditate etc . PEDOLOGÍE^1 s . f . Știință care se ocupă cu studiul genezei , al evoluției și al distribuției solurilor și cu cunoașterea constituției lor fizice , chimice și biologice , în scopul stabilirii gradului de fertilitate și a posibilităților de ridicare a

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>