Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru P

 Rezultatele 251 - 260 din aproximativ 2789 pentru P.

PĂCĂTUIRE

PĂCĂTUÍRE , păcătuiri , s . f . Acțiunea de a păcătui și rezultatul ei . - V.

 

PĂCALĂ

PĂCÁLĂ , s . m . , păcale , s . f . 1. s . m . Om glumeț , poznaș , care se ține de farse . 2. S . f . ( Reg . )

 

PĂCUINĂ

PĂCUÍNĂ , păcuini , s . f . ( Reg . )

 

PĂCURĂREL

PĂCURĂRÉL , păcurărei , s . m . ( Pop . ) Păcurăraș . - Păcurar ^1 + suf . -

 

PĂCURĂRESC

PĂCURĂRÉSC , - EÁSCĂ , păcurărești , adj . ( Înv . și reg . ) Care aparține păcurarului ^1 , privitor la păcurar ^1 ; ciobănesc , păstoresc . - Păcuar^1 + suf . -

 

PĂCURĂRI

PĂCURĂRÍ , păcurăresc , vb . IV . Intranz . și tranz . ( Înv . și reg . ) A ciobăni , a

 

PĂCURĂRIE

PĂCURĂRÍE , păcurării , s . f . ( Înv . și reg . ) Îndeletnicirea păcurarului ^1 ; ciobănie . - Păcurar ^1 + suf . -

 

PĂCURĂRIT

PĂCURĂRÍT s . n . ( Reg . ) Faptul de a păcurări ; păstorie , păstorit . - V.

 

PĂDURĂRIE

PĂDURĂRÍE^2 s . f . ( Înv . ) Silvicultură . - Pădure + suf . - ărie . PĂDURĂRÍE^1 s . f . Ocupația pădurarului ; pădurărit ( 1 ) . - Pădurar + suf . -

 

PĂDURĂRIT

PĂDURĂRÍT s . n . 1. Ocupația pădurarului , viața de pădurar ; pădurărie ^1 . 2. ( Rar ) Silvicultură . 3. ( Înv . ) Impozit plătit de proprietarii de pădure . - Pădure + suf . -

 

PĂDUREȚ

PĂDURÉȚ , - EÁȚĂ , pădureți , - e , adj . 1. ( Despre plante , pomi fructiferi ) Care crește în pădure sau într - un loc necultivat ; sălbatic . 2. ( Rar ; despre animale ) Care trăiește în pădure ;

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>