Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru PASĂRE
Rezultatele 251 - 260 din aproximativ 399 pentru PASĂRE.
... LOPĂTÁR , lopătari , s . m . I. 1. Vâslaș , barcagiu . 2. Lucrător cu lopata . II. Pasăre migratoare din grupul picioroangelor ( 3 ) , de culoare albă , cu ciocul lung și lat ca o lopată și cu un moț de pene pe cap ; cosar ...
MÂNCÁ , măn ? nc , vb . I . Tranz . 1. A mesteca un aliment în gură și a - l înghiți ; a folosi în alimentație , a consuma . 2. ( Despre animale și despre păsări sălbatice ) A rupe prada în bucăți , a sfâșia ( și a devora ) . 3. ( Despre insecte ) A pișca , a ciupi . 4. ( Precedat de un pron . pers . la acuz . ; despre corp sau despre părți ale corpului ) A produce o senzație de mâncărime . 5. A roade cu dinții un lucru necomestibil , a - și înfige dinții într - un lucru necomestibil . 6. Fig . A face să dispară ; a consuma , a nimici , a distruge . 7. Fig . ( Despre nenorociri , stări sufletești etc . ) A face pe cineva să sufere ; a consuma , a chinui . 8. Fig . A face cuiva rău ( pe ascuns ) ; a
... MĂCĂLEÁNDRU , măcălendri , s . m . Pasăre
MĂGĂOÁIE , măgăoi , s . f . ( Pop . ) 1. Sperietoare de păsări . 2. Ființă imaginară enormă ( și urâtă ) . ; matahală ; namilă . 3. Fig . Sirenă ( de semnalizare ) . [ Var . : magaoáie s . f . ] - Et .
MĂRĂCINÁR , mărăcinari , s . m . Nume dat mai multor păsări călătoare mici , insectivore , cu penajul castaniu - închis și cu gâtul negru , care trăiesc prin mărăcinișuri , în apropierea apelor ( Saxicola ) . - Mărăcine + suf . -
... MĂTĂSÁR , - Ă , mătăsari , - e , s . m . , adj . 1. S . m . ( Înv . ) Persoană care lucra sau vindea mătase ( 1 ) . 2. S . m . Pasăre din nordul Europei ( care petrece iarna la noi ) , de culoare sură - roșietică , cu aripile și gâtul negre cu pete roșii și cu un moț de ...
MACROPTÉR , - Ă , macropteri , - e , adj . ( Rar ; despre păsări ) Cu aripile foarte
MANDÍBULĂ , mandibule , s . f . 1. Maxilar inferior ( și la om și la animale ) . 2. Fiecare dintre cele două părți ale ciocului
MÁNTICĂ s . f . Prezicere a viitorului pornind de la semnele cerești , zborul păsărilor , fenomenele naturale
MEI subst . 1. S . m . Plantă erbacee din familia gramineelor , cu inflorescența ramificată și cu flori albe - gălbui , folosită ca nutreț pentru vite ; părâng , păsat ( Panicum miliaceum ) ; p . restr . semințele acestei plante , folosite în trecut pentru hrana oamenilor , azi mai ales ca hrană pentru vite și păsări . 2. S . n .
MEZOZÓIC , - Ă , mezozoici , - ce , adj . s . n . 1. S . n . Eră geologică caracterizată prin mișcări importante ale scoarței pământului și prin apariția primelor păsări , a primelor mamifere și a primilor pești osoși ; eră secundară . 2. Adj . Care aparține erei mezozoice ( 1 ) , care se referă la această eră ; secundar ^2 . [ Pr . : - zo -