Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru R.
Rezultatele 251 - 260 din aproximativ 481 pentru R..
RÂZGÂIÉRE s . f . v .
RĂȘCHIÁ , rășchiez , vb . I . Tranz . A depăna firele toarse de pe fus sau de pe ghem pe rășchitor . [ Pr . : - chi -
RĂȘCHIÁT^1 , rășchiaturi , s . n . Rășchiere . [ Pr . : - chi - at ] - V. rășchia . RĂȘCHIÁT^2 , - Ă , rășchiați , - te , adj . ( Despre fire textile ) Depănat pe rășchitor . V.
RĂȘCHIÉRE , rășchieri , s . f . Acțiunea de a rășchia și rezultatul ei ; rășchiat ^1 . [ Pr . : - chi - e - ] - V.
RĂȘCHIRÁ , rășchirez , vb . I . 1. Tranz . și refl . A ( se ) întinde în lături . 2. Tranz . și refl . A ( se ) răsfira , a ( se ) împrăștia . 3. Tranz . A rășchia . [ Var . : răschirá
RĂȘCHIRÁRE , rășchirări , s . f . Acțiunea de a ( se ) rășchira și rezultatul ei . - V.
RĂȘCHIRÁT , - Ă , rășchirați , - te , adj . Depărtat , întins în lături . V.
RĂȘCHITÓR , rășchitoare , s . n . Unealtă pe care se deapănă tortul , lâna de pe fuse sau de pe gheme pentru a le face scul sau jurubiță . [ Var . : răschitór s . n . ] - Rășchia + suf . -
RĂȘFÉT s . n . v .
RĂȘINÁR , rășinari , s . m . ( Reg . ) Persoană care se ocupă cu extracția sau cu vânzarea rășinei . - Rășină + suf . -
RĂȘINÓS , - OÁSĂ , rășinoși , - oase , adj . , s . f . 1. Adj . ( Despre arbori ) Care conține , care produce rășină . 2. S . f . pl . Denumire generică dată unor arbori sau arbuști ale căror organe conțin rășină și care formează singuri sau în asociații păduri întinse ; conifere . 3. Adj . Care are aspectul și proprietățile rășinii ; lipicios , cleios . - Rășină + suf . -