Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru C

 Rezultatele 261 - 270 din aproximativ 560 pentru C.

CĂLUȘ

CĂLÚȘ , călușuri , s . n . 1. Bucată de lemn sau de metal care se pune între dinții dinainte ai unui animal , spre a - l forța să țină gura deschisă ; mototol de cârpe care se introduce în gura unei persoane , pentru a o împiedica să strige . 2. Bețișor care face parte din mecanismul de declanșare al capcanelor de lemn . 3. Mică piesă de lemn cu o formă specială , pe care se sprijină coardele întinse ale unui instrument muzical ; scaun . 4. Suport de lemn pe care pictorul își așază tabloul când lucrează ; șevalet . 5. Utilaj de foraj , pentru rotirea prăjinilor , folosit în forajul prin percuție sau în cel manual . 6. ( De obicei art . ) Numele unui dans popular cu figuri variate , jucat ( în preajma Rusaliilor ) de un grup de flăcăi ; melodie după care se execută acest dans ; călușar ( 1 ) , călușel ( 4 ) . - Cal + suf . -

 

CĂLUȘAR

CĂLUȘÁR , călușari , s . m . 1. ( La pl . art . ) Căluș ( 6 ) . 2. ( La pl . ) Grup de dansatori care , în săptămâna Rusaliilor , execută ( la sate ) jocul tradițional denumit călușul ; ( și la sg . ) fiecare dintre flăcăii care joacă acest dans . - Căluș + suf . -

 

CĂLUȘEL

CĂLUȘÉL , călușei , s . m . 1. Căluț ( 1 ) . 2. ( La pl . ) Instalație alcătuită din mai mulți căișori de lemn pe care încalecă copiii și care se învârtesc în jurul unui ax , fiind suspendați de niște bârne transversale ; carusel , căișori . 3. Căluț ( 3 ) . 4. Căluș ( 6 ) . Cal + suf . -

 

CĂLUȚ

CĂLÚȚ , căluți , s . m . 1. Diminutiv al lui cal ; călușel ( 1 ) . 2. Compus : căluț - de - mare = pește teleostean marin cu corpul de 8 - 10 cm , lipsit de înotătoare codală și cu capul asemănător cu cel al calului ; cal - de - mare ( Hippocampus hippocampus ) . 3. Nume dat mai multor insecte din familia lăcustelor ; călușel ( 3 ) . - Cal + suf . -

 

CĂLUGĂR

CĂLÚGĂR , călugări , s . m . I. Bărbat care a făcut legământ să ducă o viață religios - ascetică și care trăiește într - o comunitate mănăstirească ; monah . II. Instalație hidrotehnică cu ajutorul căreia se poate evacua apa din heleșteie , lacuri sau bazine artificiale în vederea primenirii

 

CĂLUGĂRESC

CĂLUGĂRÉSC , - EÁSCĂ , călugărești , adj . De călugăr ( I ) ;

 

CĂLUGĂRI

CĂLUGĂRÍ , călugăresc , vb . IV . Refl . și tranz . A ( se ) face călugăr ( 1 ) sau călugăriță (

 

CĂLUGĂRIE

CĂLUGĂRÍE s . f . Viață de călugăr ( iță ) . - Călugăr + suf . -

 

CĂMĂRUIE

CĂMĂRÚIE , cămărui , s . f . Cămăruță . - Cămară + suf . -

 

CĂMĂTAR

CĂMĂTÁR , cămătari , s . m . Persoană care dă împrumuturi bănești în schimbul unei camete . - Camătă + suf . -

 

CĂMARĂ

CĂMÁRĂ , cămări , s . f . 1. Încăpere mică în care se păstrează alimente . 2. ( Înv . ) Cameră ,

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>