Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru JURUL
Rezultatele 261 - 270 din aproximativ 452 pentru JURUL.
NUTÁȚIE , nutații , s . f . 1. Mișcare oscilatorie periodică a axei polilor Pământului , determinată de atracția variabilă pe care o exercită Soarele și Luna asupra ecuatorului . 2. ( Fiz . ) Una dintre cele trei componente ale mișcării unui corp rigid care are un punct fix și face să oscileze axa de rotație proprie a corpului , apropiind - o și depărtând - o de axa fixă . 3. Mișcare a unor organe ale plantelor , constând în oscilații laterale și în rotiri ale vârfului organului respectiv în jurul axei
OÁCHEȘ , - Ă , oacheși , - e , adj . 1. Cu pielea feței de culoare închisă și cu ochii , părul și sprâncenele negre ; brunet , brun ; p . ext . ( despre pielea , tenul , capul omului ) de culoare închisă , care bate în negru . 2. ( Despre oi ) Cu pete negre în jurul ochilor . - Probabil ochi ^1 + suf . -
... în această clădire . 2. Loc , amplasament special amenajat de unde se pot observa cele ce se află sau se întâmplă pe o mare distanță în jur
OCHÍ^2 , ochesc , vb . IV . 1. Intranz . A potrivi o armă la ochi pentru ca proiectilul să nimerească ținta ; a fixa linia de ochire a unei arme ; a lua ținta , a ținti . 2. Tranz . A urmări , a fixa cu privirea , a descoperi pe cineva ( printre mai multe persoane ) cu o anumită intenție ; a ( - și ) pune ochii pe cineva . 3. Refl . unipers . ( Reg . , despre întinderi acoperite de zăpadă ) A face din loc în loc pete , ochiuri ( negre sau de verdeață ) prin topirea zăpezii . ÓCHI^1 , ochi , ( I , II 4 , 7 , 11 , 12 , III ) s . m . ochiuri , ( II 1 , 2 , 3 , 4 , 5 , 6 , 8 , 9 , 10 , 13 ) s . n . I. S . m . 1. Fiecare dintre cele două organe ale vederii , de formă globulară , sticloase , așezate simetric în partea din față a capului omului și a unor animale ; globul împreună cu orbita , pleoapele , genele ; irisul colorat al acestui organ ; organul vederii unui animal sau al unei insecte , indiferent de structura lui . 2. Facultatea de a vedea , simțul văzului , vedere ; privire , uitătură . 3. ( La pl . ) Obraz , ...
... OCOLÍ , ocolesc , vb . IV . 1. Tranz . și intranz . A străbate o distanță făcând un ocol ; a merge de jur - împrejur , a înconjura . 2. Tranz . ( Înv . și pop . ) A pune gard împrejurul unui loc ; a împrejmui , a îngrădi ...
OCTOPÓD , - Ă , octopozi , - de , adj . , s . n . 1. Adj . ( Despre animale ) Care are opt picioare . 2. S . n . ( La pl . ) Ordin de moluște cefalopode , care cuprinde animale cu opt tentacule în jurul capului , purtătoare de ventuze ; ( și la sg . ) animal din acest
... OFICIALITÁTE , oficialități , ( 1 ) s . f . 1. Persoană oficială ; ( la pl . ) autoritățile dintr - o țară , dintr - un oraș ; reprezentanții oficiali ai autorității . 2. ( Jur . ; în sintagma ) Principiul oficialității = principiu de bază al dreptului procesual penal , potrivit căruia procurorul și organele de urmărire penală , precum și instanțele penale pot să ...
OOLÍT , oolite , s . n . Formație sferică sau elipsoidală constituită dintr - un material ( calcit , aragonit , fosfat de calciu etc . ) dispus concentric prin precipitarea mineralelor în jurul unui nucleu ( grăunte de nisip , fragment de cochilie
... contrarii ce se exclud . 4. Poziție a două corpuri cerești care , privite de pe pământ , se găsesc pe bolta cerească diametral opuse . 5. ( Jur . ) Manifestare de voință destinată să împiedice îndeplinirea unui act juridic sau să impună anumite condiții acestei îndepliniri . 6. ( Lingv . ) Diferență , de obicei fonetică , cu sau ...
... viu atât în dialogurile care notează particularitățile vorbirii personajelor , cât și în narațiunea propriu - zisă ; ansamblu de particularități ale limbii vorbite , ale graiului viu . 2. ( Jur
ORBÍLĂ s . m . ( Glumeț ) Poreclă dată unei persoane care nu vede sau nu observă nimic în jurul său , care se împiedică de tot ce - i stă în cale , care este lipsită de spirit de observație . - Orb ^2 + suf . -