Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru MUZICAL
Rezultatele 261 - 270 din aproximativ 426 pentru MUZICAL.
NÓTĂ , note , s . f . 1. Însemnare , înregistrare în scris a unei observații referitoare la o anumită chestiune ; text scris care conține o scurtă însemnare , un comentariu . 2. ( Mai ales la pl . ) Fiecare dintre adnotările la un text literar sau științific , cuprinzând informații suplimentare de amănunt , referințe bibliografice etc . , trecute în josul paginii respective ori la sfârșitul sau la începutul volumului adnotat . 3. Comunicare ( scrisă ) prin care guvernul unui stat informează guvernul altui stat asupra unor probleme , face anumite propuneri , protestează asupra lezării unor interese etc . 4. Socoteală scrisă , document cuprinzând sumele pe care cineva trebuie să le achite pentru obiecte cumpărate , pentru consumații ; document prin care se dispune livrarea unor sume , bunuri , care servește la înregistrarea unor operații contabile etc . 5. Calificativ care reprezintă , printr - o cifră sau o mențiune specială , aprecierea cunoștințelor sau a comportării unui elev , a unui student , a unui candidat , notat de către profesor , de către membrii unui juriu etc . 6. Semn convențional pentru reprezentarea grafică a sunetelor muzicale , indicând înălțimea și durata lor ; sunet care corespunde acestui semn . 7. Fig . Nuanță , însușire , trăsătură caracteristică , semn distinctiv ;
... OBÓI , oboaie , s . n . Instrument muzical
... OCARÍNĂ , ocarine , s . f . Instrument muzical popular de suflat , de dimensiuni mici , din argilă arsă , în formă ovală și cu mai multe găuri , care emite sunete asemănătoare cu cele ale fluierului ...
... OFICLEÍD , oficleide , s . n . Instrument muzical
OMOFONÍE , omofonii , s . f . 1. Însușirea de a fi omofon . 2. Factură a unei piese muzicale caracterizată prin predominarea unei voci sau a unei melodii asupra celorlalte ( care formează
ÓPERĂ^2 , opere , s . f . Compoziție muzicală scrisă pentru soliști , cor și orchestră pe textul unui libret dramatic ; reprezentare scenică a acestei lucrări . ÓPERĂ^1 , opere , s . f . 1. Acțiune conștientă îndreptată spre un anumit scop ; rezultat al unei activități creatoare ; lucrare , faptă . 2. Lucrare originală de artă , de știință etc . ; creație (
... OPERÉTĂ , operete , s . f . Compoziție muzical
ORATÓRIU^1 , oratorii , s . n . 1. Compoziție muzicală simfonică de mare întindere , scrisă pe o temă dramatică , pentru orchestră , cor și soliști vocali și destinată a fi interpretată în concert ; p . restr . cantată . 2. ( Înv . ) Mic edificiu sau încăpere într - o locuință particulară , servind drept loc de rugăciune ; paraclis . ORATÓRIU^2 , - IE , oratorii , adj . ( Înv . )
ORCHÉSTRĂ , orchestre , s . f . 1. Colectiv de instrumentiști care execută împreună compoziții muzicale la diverse instrumente . 2. Parte a unei săli de spectacol destinată orchestranților , situată între scenă și sală , sub nivelul parterului . 3. Spațiu circular în arhitectura teatrelor antice , situat între avanscenă și gradenuri . [ Var . : orhéstră s . f . , ( înv . ) orchéstru s .
ORCHESTRÁ , orchestrez , vb . I . Tranz . A aranja o bucată muzicală pentru a putea fi executată de
ORCHESTRATÓR , orchestratori , s . m . Persoană care orchestrează bucăți muzicale . - Orchestra + suf . -