Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru SENSUL
Rezultatele 261 - 270 din aproximativ 299 pentru SENSUL.
... nu se află nimic ; gol , deșert . 3. ( În loc . adj . ) De sec = de post , care nu este de dulce . 4. Fig . Lipsit de conținut , de sens , fără folos . 5. Fig . ( Adesea substantivat ) Fără minte , prost . 6. Fig . ( Despre oameni și manifestările lor ; adesea adverbial ) Lipsit de sensibilitate , de căldură ; aspru , tăios ...
SEMANTÉM , semanteme , s . n . ( Lingv . ) Unitate de bază a cuvântului , în cadrul unei familii lexicale ( egală , de obicei , cu rădăcina cuvântului ) , considerată ca purtătoare a sensului
SEMANTÍSM s . n . Semantică ( I 1 ) ; p . ext . înțelesul , sensul unui
... SEMIDEPONÉNT , - Ă , semideponenți , - te , adj . Verb semideponent ( În sintagma ) = verb activ ca sens
... a despărți ceva ; indicator . 5. Ceea ce se vede undeva sau pe ceva după o atingere sau apăsare ; urmă , pată . 6. Unitatea dintre un sens
... SEMNIFICÁȚIE , semnificații , s . f . 1. Conținut semantic al unui cuvânt ; înțeles , sens
... SEMNIFICÁNT , semnificanți , s . m . ( Lingv . ) Realizare materială a semnului lingvistic , complex sonor care constituie suportul unui sens
... SEMNIFICÁT , semnificate , s . n . ( Lingv . ) Concept , conținut , sens
SILÉPSĂ , silepse , s . f . Construcție sintactică în care cuvintele se acordă după asociații logice și nu după regulile gramaticale obișnuite ; p . ext . figură de stil în care se folosește o astfel de construcție sintactică și în care un cuvânt este luat atât în sensul propriu , cât și în cel
... SIMFONÍE , simfonii , s . f . 1. ( În trecut ) Ansamblu de sunete consonante sau de sunete muzicale ; compoziție muzicală instrumentală ( cu soliști , cor ) ; ( sens curent ) compoziție muzicală amplă pentru orchestră , care cuprinde de obicei trei sau patru părți . 2. Fig . Ansamblu ( armonios ) de elemente care concură la producerea unui ...
SINÉCDOCĂ , sinecdoce , s . f . Figură de stil care constă în lărgirea sau restrângerea sensului unui cuvânt prin folosirea întregului în locul părții ( și invers ) , a particularului în locul generalului , a generalului în locul particularului , a materiei din care este făcut un lucru în locul lucrului însuși etc . [ Acc . și :