Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru TRĂIASCĂ!

 Rezultatele 261 - 270 din aproximativ 423 pentru TRĂIASCĂ!.

MARIN

MARÍN , - Ă , marini , - e , adj . Care ține de mare ^2 , care trăiește sau crește în mare ^2 , care este produs de acțiunea unei mări ^2 ; caracteristic mării ^2 , de mare ^

 

MEDIU

MÉDIU^2 , - IE , medii , adj . , s . f . 1. Adj . Care se află în mijloc ; de mijloc , mijlociu . 2. Adj . Care reprezintă o medie ( 3 ) . 3. S . f . Valoare mijlocie a mai multor mărimi . MÉDIU^1 , medii , s . n . 1. Natura înconjurătoare alcătuită din totalitatea factorilor externi în care se află ființele și lucrurile . 2. Societatea , lumea în mijlocul căreia trăiește cineva : ambianță . 3. Substanță solidă , lichidă sau gazoasă , câmp electromagnetic sau gravitațional etc . în care se desfășoară fenomenele fizice . 4. Persoană care poate fi trecută în stare de hipnoză , de transă și despre care , în practicile oculte , se crede că poate comunica cu spiritele și poate servi ca intermediar între ele și cei

 

MEZOZAUR

MEZOZÁUR , mezozauri , s . m . Reptilă fosilă în formă de șarpe , lungă până la aproximativ 12 m , care a trăit în mările calde cretacice . [ Pr . : - za -

 

MICROB

MICRÓB , microbi , s . m . Nume generic dat unor ființe vii unicelulare , microscopice , care trăiesc în sol , în apă , în aer , în corpul plantelor sau al animalelor și care sunt agenți ai bolilor infecțioase , ai fermentațiilor , ai putrefacțiilor ,

 

MIZERIE

... MIZÉRIE , mizerii , s . f . 1. Stare de extremă sărăcie , situație nenorocită , vrednică de plâns . - Loc . adj . De mizerie = sărăcăcios ; sărac ; cu care nu se poate trăi

 

MOLETE

MOLÉTE^2 , moleți , ( 1 , 2 ) s . m . , molete , ( 3 ) s . n . 1. S . m . ( Iht . ; reg . ) Molan . 2. S . m . ( Reg . ) Numele mai multor specii de conifere . 3. S . n . Tumoare seroasă care se formează pe glezna calului . - Moale + suf . - ete . MOLÉTE^1 , moleți , s . m . ( Pop . ) 1. Larva morarului ( 2 ) , de forma unui vierme solzos de culoare gălbuie sau cafenie , care trăiește în făină de grâu . 2. Boală de copii care se manifestă prin febră , diaree , vărsături și uscarea mucoasei nazale . [ Var . : molét s .

 

MORAR

MORÁR , morari , s . m . 1. Proprietar sau conducător al unei mori ; muncitor într - o moară . 2. Gândac cu aripile lucioase , brune sau negre , care trăiește prin mori ; gândac de făină ( Tenebrio molitor ) . - Moară + suf . -

 

MORT

MORT , MOÁRTĂ , morți , - moarte , adj . , s . m . și f . I. Adj . 1. ( Despre ființe ) Care nu mai trăiește , care a murit . 2. ( Despre părți ale corpului ) Cu funcțiile vitale pierdute ; paralizat , înțepenit . 3. ( Despre plante ) Uscat , veșted . 4. Fig . ( Despre lucruri ) Fără viață , neînsuflețit ; nemișcat , încremenit . II. S . m . și f . Persoană care a murit , defunct , decedat ; trupul neînsuflețit al unei persoane așezat în coșciug sau

 

MULTINAȚIONAL

MULTINAȚIONÁL , - Ă , multinaționali , - e , adj . ( Despre state ) În care trăiesc mai multe națiuni ; ( despre acțiuni ) la care participă mai multe națiuni . [ Pr . : - ți -

 

MURI

... MURÍ , mor , vb . IV . Intranz . 1. A înceta de a mai trăi , de a mai fi în viață ; a răposa , a deceda , a sucomba , a expira . 2 ...

 

MURIBUND

MURIBÚND , - Ă , muribunzi , - de , adj . , s . m . și f . ( Ființă ) pe moarte , în agonie ; p . ext . ( ființă ) fără vlagă , foarte slabă care nu mai are mult de

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>