Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ALCĂTUIT

 Rezultatele 271 - 280 din aproximativ 535 pentru ALCĂTUIT.

LIMBĂ

LÍMBĂ , limbi , s . f . I. Organ musculos mobil care se află în gură , servind la perceperea gustului , la mestecarea și la înghițirea alimentelor , la om fiind și organul principal de vorbire . II. 1. Sistem de comunicare alcătuit din sunete articulate , specific oamenilor , prin care aceștia își exprimă gândurile , sentimentele și dorințele ; limbaj , grai . 2. Limbajul unei comunități umane , istoric constituită , caracterizat prin structură gramaticală , fonetică și lexicală proprie . 3. Totalitatea altor mijloace și procedee ( decât sunetele articulate ) folosite spre a comunica oamenilor idei și sentimente . Limba surdomuților . 4. ( Înv . și reg . ) Vorbă , cuvânt ; grai , glas . 5. ( Înv . ) Prizonier folosit ca informator asupra situației armatei inamice . 6. ( Înv . și arh . ) Comunitate de oameni care vorbesc aceeași limbă ; popor , neam , națiune . III. Nume dat unor obiecte , instrumente etc . care seamănă formal sau funcțional cu limba ( I ) . 1. Bară mobilă de metal , agățată în interiorul clopotului , care , prin mișcare , lovește pereții lui , făcându - l să sune . 2. Fiecare dintre arătătoarele ceasornicului . 3. Obiect de metal , de os , de material plastic etc . care înlesnește încălțarea pantofilor ; încălcător . 4. Bucată de piele , de pânză etc . lungă și îngustă , care acoperă deschizătura încălțămintei în locul unde aceasta se încheie cu șiretul . 5. Lama ...

 

LIMBAJ

LIMBÁJ , limbaje , s . n . 1. Sistem de comunicare alcătuit din sunete articulate , specific oamenilor , prin care aceștia își exprimă gândurile , sentimentele și dorințele ; limbă , grai . 2. Limba unei comunități umane istoricește constituită . 3. Mod specific de exprimare a sentimentelor și a gândurilor în cadrul limbii comune sau naționale . 4. ( Inform . ) Sistem de caractere și simboluri folosit în programare . [ Pl . și : limbajuri ] - Limbă + suf . - aj ( după fr . langage ) . LIMBÁJ s . n . ( Inform . ) Sistem de caractere și simboluri folosit în

 

LIMONIT

LIMONÍT s . n . Minereu de fier cristalizat sau amorf , de culoare galbenă - brună sau roșcată până la negru , alcătuit din oxid de fier hidratat , argilă și puțin

 

LINGURĂ

LÍNGURĂ , linguri , s . f . I. 1. Obiect de metal sau de lemn pentru uzul casnic , alcătuit dintr - o parte ovală scobită și dintr - o coadă . 2. Conținutul unei linguri ( I 1 ) . 3. ( Reg . ; în sintagma ) Lingura pieptului = furca pieptului . 4. Compus : lingura - zânelor = ciupercă lemnoasă , brună - roșcată , ce crește pe trunchiul și pe rădăcinile arborilor ; linguriță , lingurița - zânei ( Ganoderma lucidum ) . II. Nume dat unor unelte sau unor părți de instrumente sau de mașini asemănătoare cu o lingură ( I 1 ) . 1. Tub cilindric închis la capătul de jos cu unul sau cu două ventile , folosit la extracția țițeiului , la curățarea găurii de sondă sau la cimentat . 2. Unealtă de rotărie sau de dogărie , folosită la găurirea butucului roții sau la efectuarea vranelor butoaielor . 3. Nălucă metalică folosită la

 

LOBAT

LOBÁT , - Ă , lobați , - te , adj . Care are lobi ^1 ; alcătuit din lobi ^

 

LOCOMOBIL

LOCOMOBÍL , - Ă , locomobili , - e , adj . , s . f . 1. Adj . ( Despre mașini ) Care poate fi deplasat la locul de utilizare ( având roți , tălpi , patine etc . ) . 2. S . f . Mașină de forță deplasabilă pe roți , alcătuită dintr - un generator de abur care folosește paie . lemn etc . și un motor , care servește la punerea în mișcare a altor mașini ( agricole , forestiere

 

LUDE

LÚDE s . f . Denumire a unității de contribuabili în Țara Românească , alcătuită dintr - un număr variabil de

 

LULEA

LULEÁ , lulele , s . f . Obiect cu care se fumează , alcătuit dintr - o parte mai groasă și scobită , în care se pune tutunul , și dintr - o țeavă ( îndoită ) prin care trece fumul ; pipă ; p . restr . găvanul

 

LUMAȘEL

LUMAȘÉL s . n . Rocă sedimentară calcaroasă , slab cimentată , alcătuită din fragmente de cochilii sau din schelete de

 

LUNETĂ

LUNÉTĂ , lunete , s . f . 1. Instrument optic alcătuit din mai multe lentile ( și prisme ) dispuse într - un tub și servind , în astronomie , în topografie , în tehnica militară etc . la observarea obiectelor depărtate . 2. Dispozitiv de sprijinire a pieselor lungi și subțiri , în timpul prelucrării lor la strung . 3. Element arhitectonic de forma unei bolți semicilindrice , folosit de obicei pentru amplasarea unei deschideri sau pentru crearea unui efect

 

LUPĂ

LÚPĂ , lupe , s . f . 1. Instrument optic alcătuit dintr - o lentilă convergentă sau dintr - un ansamblu convergent de lentile care , fiind așezate în fața unui obiect , dau o imagine mărită a acestuia . 2. ( În siderurgie ) Bucată de oțel buretos amestecat cu zgură , obținută prin anumite procedee

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>