Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru R.

 Rezultatele 271 - 280 din aproximativ 481 pentru R..

RĂBUFNEALĂ

RĂBUFNEÁLĂ , răbufneli , s . f .

 

RĂBUFNITURĂ

RĂBUFNITÚRĂ , răbufnituri , s . f . ( Rar ) Zgomot surd și puternic ; răbufnire . - Răbufni + suf . -

 

RĂBUIALĂ

RĂBUIÁLĂ , răbuieli , s . f . ( Reg . ) 1. Acțiunea de a răbui și rezultatul ei . 2. Unsoare preparată din păcură , cu care se ung unele obiecte de piele ca să se înmoaie . [ Pr . : - bu - ia - ] - Răbui + suf . -

 

RĂCĂDUI

RĂCĂDUÍ , răcăduiesc , vb . IV . Refl . ( Reg . ) A se răsti la cineva , a lua o atitudine

 

RĂCĂDUIRE

RĂCĂDUÍRE , răcăduiri , s . f . ( Reg . ) Acțiunea de a se răcădui și rezultatul ei . - V.

 

RĂCĂNEL

RĂCĂNÉL , răcănei , s . m . ( Zool . ; reg . ) Brotăcel . - Răcăni + suf . -

 

RĂCĂNI

RĂCĂNÍ , pers . 3 răcănește , vb . IV. Intranz . A orăcăi . - Rac + suf . -

 

RĂCEALĂ

RĂCEÁLĂ , răceli , s . f . 1. Temperatură scăzută ; frig . 2. Fig . Lipsă de afecțiune , nepăsare , indiferență . 3. Nume generic dat unor boli contagioase localizate pe căile respiratorii superioare , manifestate prin guturai , traheită , bronșită , tuse cu expectorație , febră etc . - Răci + suf . -

 

RĂCHITĂ

RĂCHÍTĂ , răchite , s . f . Nume dat mai multor specii de salcie cu frunze înguste și lunguiețe , cu ramuri subțiri și elastice , folosite ca material de împletit ( Salix ) . [ Pl . și :

 

RĂCHITIȘ

RĂCHITÍȘ , răchitișuri , s . n . Tufăriș natural sau plantație de răchită ; desiș de răchite . - Răchită + suf . -

 

RĂCILĂ

RĂCÍLĂ , răcile , s . f . Unealtă cu care se prind racii (

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>