Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ÎNSUȘIRE

 Rezultatele 281 - 290 din aproximativ 631 pentru ÎNSUȘIRE.

INIȚIATIVĂ

INIȚIATÍVĂ , inițiative , s . f . Faptul de a propune , de a organiza sau de a începe o acțiune , antrenând după sine și pe alții ; însușirea celui care îndrăznește sau este dispus să întreprindă cel dintâi ceva , din îndemn

 

INIMOȘIE

INIMOȘÍE s . f . Însușirea celui inimos . - Inimos + suf . -

 

INOCUITATE

... INOCUITÁTE s . f . ( Med . ) Însușire

 

INOFENSIVITATE

INOFENSIVITÁTE s . f . ( Rar ) Însușirea de a fi inofensiv . - Inofensiv + suf . -

 

INOPOZABILITATE

INOPOZABILITÁTE s . f . Însușirea de a fi inopozabil ;

 

INSESIZABILITATE

... INSESIZABILITÁTE s . f . Însușire

 

INSOLUBILITATE

INSOLUBILITÁTE , insolubilități , s . f . Însușirea de a fi

 

INSONDABILITATE

INSONDABILITÁTE s . f . Însușirea sau starea a ceea ce este

 

INSTANTANEITATE

INSTANTANEITÁTE s . f . Însușirea a ceea ce este instantaneu . [ Pr . : - ne -

 

INSTRUI

INSTRUÍ , instruiesc , vb . IV . 1. Tranz . și refl . A ( se ) pregăti într - un domeniu ; a învăța , a se cultiva . 2. Tranz . A pregăti ostașii în vederea însușirii teoriei și practicii militare . 3. Tranz . ( Jur . ) A cerceta , a ancheta , a analiza ( culegând probe ,

 

INTELIGIBILITATE

INTELIGIBILITÁTE s . f . Însușirea de a fi

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>