Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru AFLAT
Rezultatele 281 - 290 din aproximativ 800 pentru AFLAT.
DOUĂZÉCILEA , - ZÉCEA - ZÉCEA num . ord . ( Precedat de art . " al " , " a " ; de obicei cu valoare adjectivală ) Care se află între al nouăsprezecelea și al douăzeci și unulea . [ Pr . : do - uă - ] - Douăzeci + le +
DRAG , - Ă , dragi , - e , adj . , subst . I. Adj . 1. Care este iubit , scump , neprețuit pentru cineva , pe care cineva îl iubește , îl prețuiește . 2. Care exprimă iubirea , prețuirea ; care este plin de afecțiune ; plăcut ( ochiului ) . Cuvinte dragi . II. S . m . și f . Persoană care iubește pe alta de sex opus , care se află în relații de dragoste cu aceasta ; iubit ( ă ) . III. S . n . ( Pop . ) Iubire ,
DROSOFÍLĂ , drosofile , s . f . ( La pl . ) Gen de musculițe ale căror larve trăiesc în materii aflate în stare de fermentație sau de putrefacție ( Drosophila ) ; ( și la sg . ) musculiță din acest
DUNÉTĂ , dunete , s . f . Parte mai înaltă de la pupa unei nave ( unde se află cabinele căpitanului și ale ofițerilor sau ale întregului
DURBÁCĂ , durbace , s . f . 1. Cada teascului de struguri . 2. Vas cu apă rece în care se află serpentina alambicului de
EȘALÓN , eșaloane , s . n . 1. Fiecare dintre elementele componente ale dispozitivului unei unități militare , destinate să îndeplinească o misiune de luptă ; parte a unei coloane militare aflate în marș . 2. Unitate de transport ( tren , coloană de mașini
ECHILIBRÁT , - Ă , echilibrați , - te , adj . 1. Care se află în stare de echilibru . 2. Fig . ( Despre oameni ) Cumpănit , ponderat ,
ECLÍPSĂ , eclipse , s . f . 1. Dispariție totală sau parțială a imaginii unui astru , datorită faptului că între Pământ și acest astru se interpune un alt astru sau din cauză că astrul eclipsat se află temporar în conul de umbră al altui astru . 2. Intermitență a luminii unui far sau a unei geamanduri . 3. Fig . Dispariție , absență ( temporară ) a cuiva sau a
EFLORESCÉNT , - Ă , eflorescenți , - te , adj . 1. Care înflorește , care se află în eflorescentă ( 1 ) ; fig . înfloritor , bogat în aspecte sau detalii . 2. ( Chim . ; despre săruri ) care își pierde o parte din apa de cristalizare și capătă un aspect de
EFLÚVIU , efluvii , s . n . 1. Emanație gazoasă produsă de diferite corpuri , perceptibilă cu ajutorul mirosului . 2. Descărcare electrică de slabă luminozitate , neînsoțită de zgomot sau căldură , între electrozii aflați la o tensiune înaltă . 3. Defect sub forma unor linii subțiri în evantai care apar pe o peliculă
EGRÉTĂ , egrete , s . f . 1. Gen de păsări migratoare de baltă , de culoare albă , cu spatele împodobit cu un mănunchi de pene ornamentale lungi ; erodiu , stârc alb ( Egretta ) ; pasăre care face parte din acest gen . 2. Mănunchi de pene de egretă ( 1 ) sau de fire albe , folosit ca podoabă la pălării , la chipie militare , la turbane etc . 3. Aglomerație de perișori la extremitatea superioară a fructelor . 4. ( Fiz ; în sintagma ) Descărcare în egretă = descărcare electrică produsă sub forma unei succesiuni rapide de scântei luminoase între electrozi aflați la o tensiune