Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru C

 Rezultatele 281 - 290 din aproximativ 560 pentru C.

CĂPȘOR

CĂPȘÓR , căpșoare , s . n . Diminutiv al lui cap ^1 ( I 1 ) . - Cap ^1 + suf . - ( u )

 

CĂPȘUN

CĂPȘÚN , căpșuni , s . m . Plantă erbacee târâtoare din familia rozaceelor , cu frunze trifoliate și cu flori mici albe , cultivată pentru fructele ei comestibile . ( Fragaria

 

CĂPAUCĂ

CĂPÁUCĂ s . f . v .

 

CĂPCĂUN

CĂPCĂÚN , căpcăuni , s . m . Ființă fabuloasă din mitologia populară românească , închipuită cu trup de om și cu cap de câine , uneori cu două capete și cu două guri , despre care se spune că mânca

 

CĂPEȚEA

CĂPEȚEÁ , căpețele , s . f . Parte a frâului alcătuită din curelele care trec peste capul și botul calului și ale cărei capete inferioare sunt prinse de inelele zăbalei . [ Var . : ( reg . ) căpițeá s . f . ] - Refăcut din căpețele ( pl . lui căpețel ) + suf . -

 

CĂPEȚEL

CĂPEȚÉL , căpețele , s . n . 1. Bucățică mică ( din ceva ) . 2. Colac rotund care se duce la biserică la slujbele pentru pomenirea

 

CĂPIȚA

CĂPIȚÁ vb . I . v .

 

CĂPIȚEA

CĂPIȚEÁ s . f . v .

 

CĂPIȚI

CĂPIȚÍ , căpițesc , vb . IV . Tranz . ( Rar ) A face căpițe . [ Var . : ( rar ) căpițá vb .

 

CĂPIALĂ

CĂPIÁLĂ , căpieli , s . f . ( Rar ) Cenuroză , căpiere , capie . [ Pr . : - pi - a - ) - Căpia + suf . -

 

CĂPICIOARĂ

CĂPICIOÁRĂ , căpicioare , s . f . Diminutiv al lui căpiță ^1 . - Căpiță + suf . -

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>