Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru FENOMEN
Rezultatele 281 - 290 din aproximativ 491 pentru FENOMEN.
... ISOGLÓSĂ , isoglose , s . f . Linie care marchează , pe o hartă lingvistică , limitele răspândirii unui fenomen
ISTÓRIC , - Ă , istorici , - ce , adj . , s . m . , s . n . I. Adj . 1. Care aparține istoriei , privitor la istorie , istoricesc ; p . ext . care are o importanță deosebită ( în dezvoltarea societății ) . 2. Care se schimbă în cursul timpului . 3. Care corespunde faptelor istoriei , care a existat în realitate , real ^2 . 4. Care studiază problemele sau fenomenele în ordinea cronologică . Metodă istorică . II. 1. S . m . Specialist în domeniul istoriei , autor de opere istorice ; p . restr . istoriograf . 2. S . n . Expunere ( amplă ) a unui fapt , a unui eveniment , etc . , în împrejurările în care s - a produs , în ordinea desfășurării faptelor
ISTÓRIE , istorii , s . f . 1. Proces de dezvoltare a fenomenelor naturii și societății . 2. Știință care studiază dezvoltarea complexă a societății , a unui popor etc . 3. ( Cu determinarea domeniului ) Știință care studiază dezvoltarea și schimbările succesive dintr - un anumit domeniu . Istoria limbii . 4. Povestire , narațiune . 5. ( Fam . ) întâmplare ,
ISTORÍSM s . n . ( Filoz . ) Principiu potrivit căruia evenimentele și fenomenele trebuie studiate în procesul apariției și dezvoltării lor
IZOMORFÍSM s . n . 1. Relație , corespondență între două obiecte , fenomene etc . care au aceeași structură ; identitate de structură . 2. Proprietate a substanțelor cu compoziție chimică diferită , dar cu structură înrudită , de a se prezenta în aceleași forme structurale cristalografice ; izomorfie . 3. Termen întrebuințat de unii lingviști structuraliști pentru a denumi paralelismul de structură dintre silabă , cuvânt și propoziție sau
... LACTOGENÉZĂ , lactogeneze , s . f . ( Biol . ) Fenomen
LATERÁL , - Ă , laterali , - e , adj . 1. Situat pe ( una dintre ) laturi , pe o parte a unui lucru ; situat la margine , la periferie , departe de un centru ; lăturalnic . 2. ( În sintagma ) Consoană laterală ( și substantivat , f . ) = consoană articulată prin atingerea vârfului limbii de palatul tare sau de alveolele incisivilor superiori , în timp ce suflul de aer iese prin cele două deschizături lăsate de marginile limbii . " L " este o consoană laterală . 3. ( În sintagma ) Gândire laterală = proces specific gândirii creatoare , având ca scop obținerea a cât mai multe variante posibile ale obiectului sau fenomenului
LEGĂTÚRĂ , legături , s . f . I. 1. Legare ; mod de a uni două corpuri , prin care se limitează mobilitatea lor relativă și care permite de obicei transmiterea unor mișcări de la unul la celălalt ; joncțiune . 2. Mijloc de comunicare ( aeriană , telegrafică etc . ) . 3. Piesă , dispozitiv , obiect ( flexibil ) care unește sau fixează două sau mai multe obiecte , cu care este fixat , imobilizat cineva sau ceva . 4. Basma . 5. Scoarțele și cotorul în care se află legată o carte . 6. Obiecte legate împreună ( într - o pânză sau cu o sfoară , o curea etc . ) spre a se păstra sau a se transporta mai ușor ; sarcină , boccea ; mănunchi . II. Fig . 1. Relație între fenomene , persoane , colectivități etc . 2. Relație de rudenie , de dragoste sau de prietenie . 3. Contact stabilit și menținut între diferite persoane , instituții , state etc . 4. ( Înv . ) Acord , înțelegere , convenție . 5. Concordanță între părțile unei expuneri , ale unei argumentări . 6. ( În loc . prep . ) În legătură cu . . . = referitor
... care se explică geneza unui lucru , a unei ființe etc . , caracterul aparte al unui eveniment ( istoric ) , al unui erou ( mitic ) sau al unui fenomen . 2. ( Rar ) Inscripție pe o monedă sau pe o medalie . 3. Text , inscripție prin care se explică semnele convenționale de pe o hartă , de pe ...
LEGITÁTE , legități , s . f . ( Fil . ) Însușire a fenomenelor de a se desfășura în conformitate cu anumite legi ( obiective ) ; ansamblul legilor din natură , din societate și din gândire . - Lege + suf . - itate ( după rus .
... LICUÁȚIE s . f . ( Metalurgie ) Fenomen de separare a compușilor sau a elementelor cu puncte de topire diferite dintr - un amestec sau dintr - un aliaj . [ Pr . : - cu ...