Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru FIINȚĂ
Rezultatele 281 - 290 din aproximativ 473 pentru FIINȚĂ.
MORT , MOÁRTĂ , morți , - moarte , adj . , s . m . și f . I. Adj . 1. ( Despre ființe ) Care nu mai trăiește , care a murit . 2. ( Despre părți ale corpului ) Cu funcțiile vitale pierdute ; paralizat , înțepenit . 3. ( Despre plante ) Uscat , veșted . 4. Fig . ( Despre lucruri ) Fără viață , neînsuflețit ; nemișcat , încremenit . II. S . m . și f . Persoană care a murit , defunct , decedat ; trupul neînsuflețit al unei persoane așezat în coșciug sau
MULȚÍME , mulțimi , s . f . 1. ( La sg . , adesea cu determinări ) Număr mare de ființe sau de lucruri , cantitate mare . 2. ( La sg . ) Lume multă strânsă laolaltă , grămadă de oameni ; spec . masele largi ale populației ; colectivitate . 3. ( Mat . ) Ansamblu de obiecte , numite elemente , grupate fie prin indicarea tuturor elementelor , fie prin formularea unei proprietăți caracteristice lor și numai
... și f . 1. Adj . Care își termină existența prin moarte , care este în mod inevitabil supus morții . 2. S . m . și f . Om ( considerat ca ființă
MURSECÁ , múrsec , vb . I . Tranz . 1. ( Pop . ) A mușca rupând , sfâșiind . 2. ( Reg . ) A strivi , a zdrobi oasele sau carnea unei ființe ( vii ) ; a
MURSECÁT , - Ă , mursecați , - te , ( Pop . ; despre ființe vii sau despre carnea lor ) Rupt , sfâșiat cu dinții . - V.
NĂBÓI^1 , năboiuri , s . n . ( Înv . și reg . ) Puhoi , torent provocat de umflarea apelor ( în timpul primăverii ) . NĂBOÍ^2 , năboiesc , vb . IV . Intranz . și refl . ( Reg . ) 1. ( Despre ape ; la pers . 3 ) A se revărsa , a inunda , a potopi . 2. ( Despre ființe ) A năvăli , a se
... NĂLUCĂ , năluci , s . f . 1. Ființă fantastică , imaginară ; arătare , fantomă , vedenie , nălucire ( 1 ) ; spec . strigoi . 2. Imagine fugară și înșelătoare , închipuire deșartă ; iluzie , himeră , năluceală . 3. Imitație de peștișor , făcută din ...
... nașterii cuiva . V. naște . NĂSCUT ^2 , - Ă , născuți , - te s . m . și f . , adj . ( Cel ) care a căpătat viață , a luat ființă
NĂZDRĂVĂNÍE , năzdrăvănii , s . f . 1. ( În mitologia populară ) Puterea , însușirea sau fapte unei ființe năzdrăvane . 2. Faptă , vorbă , idee etc . glumeață , năstrușnică ; glumă , poznă , năzbâtie , ștrengărie ; p . ext . faptă , vorbă etc . șireată ; șiretlic , vicleșug . - Năzdrăvan + suf . -
NÁȘTERE , nașteri , s . f . Acțiunea de a ( se ) naște și rezultatul ei . 1. Aducerea sau venirea pe lume a unei ființe ; spec . act fiziologic prin care fătul , ajuns în stadiul de maturitate , este expulzat sau extras din cavitatea uterină ; parturiție . 2. Origine , proveniență . 3. Fig . Apariție , ivire , creare . V.
... NÁGODĂ , nagode , s . f . ( Reg . ) 1. Ființă