Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru LIMBA

 Rezultatele 281 - 290 din aproximativ 392 pentru LIMBA.

PAREMIOLOGIE

... PAREMIOLOGÍE s . f . Disciplină care se ocupă cu studiul și culegerea proverbelor ; ( colectiv ) totalitatea proverbelor dintr - o limbă

 

PARNASIANISM

PARNASIANÍSM s . n . Curent în poezie , apărut în Franța spre jumătatea sec . XIX , care cultiva virtuozitatea imaginii , evocarea grandioasă a naturii și a civilizațiilor trecute , descrierea strălucirii exterioare a lucrurilor , construcția savantă a limbii . [ Pr . : - si - a - ] - Parnasian + suf . -

 

PERISPOMEN

PERISPÓMEN , perispomene , s . n . Accent circumflex în limba greacă . [ Pl . și : ( înv . , m . )

 

PIȘCĂCIOS

... PIȘCĂCIÓS , - OÁSĂ , pișcăcioși , - oase , adj . ( Despre mâncăruri și băuturi ) Care pișcă ( 5 ) , care înțeapă la limbă

 

PLASĂ

... mediu , în Țara Românească , cuvenită unui proprietar . 2. Subdiviziune a unui județ , în vechea împărțire administrativă a țării ; ocol . III. ( Rar . ) Limbă

 

PLEASC

... PLEASC interj . Onomatopee care imită zgomotul produs de limbă

 

PLEASNĂ

PLEÁSNĂ , plesne , s . f . 1. ( Pop . ) Șfichi ; p . ext . bici . 2. ( Reg . ) Fir de care se prinde cârligul la capătul sforii de pescuit . 3. ( Pop . ) Iritație a mucoasei limbii și a cerului gurii ( mai ales la copiii

 

PLESCĂI

PLESCĂÍ , pléscăi , vb . IV . Intranz . 1. A mânca cu zgomot ; a scoate un sunet caracteristic , desprinzând brusc buzele una de alta sau limba de cerul - gurii ( în semm de plăcere ) ; a pleoscăi . 2. A scoate un sunet caracteristic prin pocnirea sau plesnirea unui corp ( elastic ) de altul sau prin lovirea de ceva tare ; a pleoscăi . 3. ( Despre lichide , substanțe vâscoase etc . ) A se lovi sau a fi lovit de sau cu un corp tare , producând un zgomot caracteristic ; a pleoscăi . - Pleasc + suf . -

 

PLESCĂIT

PLESCĂÍT , plescăituri , s . n . 1. Zgomot făcut de cineva cu gura când mănâncă repede și lacom ; sunet produs prin desprinderea bruscă a limbii de cerul - gurii sau a buzelor una de alta , prin care se exprimă mirarea , plăcerea , admirația . 2. Zgomot produs de un lichid sau de o substanță vâscoasă care se lovește sau care este lovită de un corp tare ; plescăire , plescăitură ; pleoscăit . 3. ( Rar )

 

POLIGLOT

POLIGLÓT , - Ă , poligloți , - te , adj . 1. ( Adesea substantivat ) Care vorbește mai multe limbi . 2. ( Rar ) Care se referă la un poliglot ( 1 ) , de

 

POLISILABIC

POLISILÁBIC , - Ă , polisilabici , - ce , adj . 1. ( Despre cuvinte ) Care este format din mai multe silabe . 2. ( Despre limbi ) Care are , în general , cuvinte polisilabice (

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>